imagini în cuvinte

new home dar cu aceiasi mobila

2010-01-14T15:05:00.000-08:00

imagini in cuvinte isi va continua activitatea scriitoriceasca intr-un loc nou, ma veti gasi in scurt timp pe www.madalinaiulia.ro - propriul meu site (primit de craciun :) ) - nu am mai scris de atat de mult timp si imi lipseste foarte mult asta, intr-un fel am pierdut o buna bucata din identitatea mea completa de cand nu am mai postat aici.
noul site va avea articolele mele si va fi un all about me and what i do, voi vorbi si de magazin si despre ce mai lucrez, bricolez, creativez"", de ce ma intereseaza sa studiez, teme diferite - simt ca e momentul de a intregi imaginea despre tot ceea ce fac si imi place pentru ca in ultimul an m-am impartit digital si nu numai, in multe directii, sectionandu-ma cumva.
incerc sa organizez acum un proiect pentru atelier35, am inceput sa fac voluntariat pentru fundatia calea victoriei, imi definitivez temele de cercetare pentru masterul de la istorie si de la cesi, imi pregatesc o colectie prea mult amanata, am gasit in sfarsit proiectul meu curatorial si deabia astept sa construiesc un spatiu creativ al meu-un fel de posibila galerie dar with a twist - despre care o sa va povestesc pe parcurs... sunt atat de multe de spus, scris.

Feminismul şi relevanţa periferică

2009-11-28T02:55:00.000-08:00

``OATH TO INDEPENDENT ART``

video, 2 chanel

03 min 37 sek

2008

OATH TEXT:

- I an independent artist, gravely compel to depend on artistic constitutional order, to defend it from entire artistic system, that I will protect and build diversity of artistic influence. I will always be conscious and disciplined in imploring and begging for exhibitions and projects, but at the same time respecting charity: made in blood line of nepotism, honorably gained by lobbying mayor, cunningly taken from art foundations, grant recommendation suffused by sweat and piece of art cheaply both for ambassador collection. From those reasons, I will be ready to give away last piece of my art to get exhibition in great world center. So help me minister.

http://www.mladenmiljanovic.info/mladen%20miljanovic%20oath.htm

îmi luasem o vacanţă terapeutică de la vernisaje şi evenimente culturale.. până de curând când am mers la conferinţa Feminism şi cultură ţinută pe 27 noiembrie la institutul de istoria artei - Bucureşti, evident.
nu am energia necesară pentru a trasa toate punctele slabe şi jalnice a acestui demers numit cultural, nici timpul nu îmi permite să înşir platitudinile seci prezentate, lipsa de competenţă şi nivelul execrabil al comunicărilor.
Profesori, doctori şi 'doctoriţe", personaje marcante pentru eşafodajul cultural românesc au susţinut nişte prezentări lipsite de noimă pe tema feminismului într-o engleză măcelărită.
dar bravo, de trei ori bravo - încă un eveniment jalnic care dacă nu ne face pe noi să ne simţim prost a făcut ca invitaţii străini prezenţi la conferinţă să se simtă cu adevărat oripilaţi de prostia românească din jur.

strict şcoală

2009-10-20T07:06:00.000-07:00

nu ştiu dacă am apucat să vorbesc despre aventura mea academică în plină desfăşurare; dacă mă gândesc mai bine sigur nu am făcut-o pentru că nici eu nu-mi dau seama exact prin ce trec.
ce este sigur este că am ales să fac un master 'acasă', la facultatea de istorie, and i wouldn't trade it cu nici un program fiţos de la arte. în acelaşi timp sunt şi la masterul de spectacol, multimedia, societate, afectually called SMS, la cesi şi încep cursurile vinerea asta, master la care am aplicat pentru că mi-a plăcut prezentarea - great reason, huh? - nu ştiu despre ce e vorba sau ce o să fac mai departe şi asta mă încântă.

astăzi s-a ţinut prima întâlnire a cercului de idei şi mentalităţi, a.k.a. camera404 (îl găsiţi la listă bloguri), de încâlzire, cu teme diverse, de la democraţie, boia, huntington la herta muller, nobel, identitate naţională, libertate, egalitate etc. ce mi se pare extraordinar având în spate experienţa cercului de istoria artei care a fost un episod fericit şi de coşmar în acelaşi timp, unde fiecare întâlnire trebuia orchestrată şi regizată cu prezentări glossy ca să fie catchy, aici a fost nevoie de o sală mică, prăfuită, câteva scaune şi oameni dispuşi să gândească - pare simplu, right? i find that amazing.

that's it for today, un post strict despre şcoală şi micul moment intelectual de azi, fără imagini, texte, artă, expoziţii... and you know what.. kinda feels good, glumesc, revin cu ce am mai "văzut".

foto: Bohumil Hrabal.

notes for rainy days

2009-10-20T06:57:00.000-07:00

'There is nothing on earth that can prevent a poet from writing, not even the fact that he's Jewish and German is the language of his poems.'

Paul Celan

Whoever wants to know something about me—as an artist, the only notable thing—ought to look carefully at my pictures and try and see in them what I am and what I want to do.”

- Gustav Klimt

Don't send funny greeting cards on birthdays or at Christmas. Save them for funerals when their cheery effect is needed.

P. J. O'Rourke

Imagination is the beginning of creation. You imagine what you desire, you will what you imagine and at last you create what you will.

George Bernard Shaw

You see things; and you say: "Why?" But I dream things that never were; and I say: "Why not?"

George Bernard Shaw

i 'hear' them everyday.

edge of love

2009-10-19T17:01:00.000-07:00

am revăzut aseară the edge of love (cu Keira Knightley şi Sienna Miller), l-am revăzut puţin altfel, împreună cu cineva şi nu singură, atentă la atmosferă de astă dată şi nu la nevoia imposibilă de a fuma constant pe care mi-o provoacă toate filmele cu WWII.
îmi place atât de mult modul în care un film poate detalia într-o dimensiune atât de mică tot ce este dificil, moral, laş şi minunat în dragoste. obsesia băiatului care ţi-a invadat toate amintirile copilăriei şi adolescenţei adunate în retrăirile false şi molatece ale prezentului, mă regăsesc mult în vera, în toată pasiunea ei pentru poetul laş care întinde versuri zguduitoare despre mizeria războiului de pe scaunul unui pub, în dragostea crescută şi descoperită pentru omul care nu este lângă ea, şi în prietenia ei sinceră faţă de Cat.
tot filmul mi se pare plin de imagini diafane, ca textură şi calitate, chiar dacă sunt multe planuri explorate, pregnanţa vizuală este lăsată de o frumuseţe modernă pe care ajungi să o invidiezi, a rujurului roşu puternic, fumatului în cadă, dansatului într-o cămăruţă, a cântăreţei in the lime light, adunatul de alge, a zilelor leneşe şi de plictis de război.
puternică rămâne disperarea lui Cat, incapabilă să supravieţiască fără poetul ei ratat, care se răzbună pe el şi pe ea culcându-se cu alţii. durerea ei şi înţelegerea ei, suferinţa şi răbdarea.
mi-a adus aminte că sunt lucruri de care nu poţi fi niciodată sigur, ce s-a întamplat exact şi toată incertitudinea asta pe care o simt atât de puternic faţă de lipsa unui punct stabil trebuie să te transforme până la urmă în cineva mai puternic, într-o personă independentă, într-o personalitate memorabilă, în cineva nemuritor, într-o soţie bună, într-un scriitor, în cineva cunoscut, într-o mamă bună.

Not for the proud man apart
From the raging moon I write
On these spendthrift pages
Nor for the towering dead
With their nightingales and psalms
But for the lovers, their arms
Round the griefs of the ages,
Who pay no praise or wages
Nor heed my craft or art.

—In My Craft or Sullen Art, by Dylan Thomas

ziua mea, all day real exposure

2009-10-10T03:30:00.000-07:00

imi dau seama ca ce este cu adevarat important si real pentru mine este chiar ziua mea, nu ziua in care sunt nascuta si pe care o ignor cu eleganta in fiecare an pentru a ma convinge ca nu voi imbatrani niciodata, ci ziua asta, maine, poate si ieri, cu tot ce este in ea, cu trezitul greu, cu rutina cosmetica lunga, cu tigarile stinse in ghiveciul plantelor insuportabile din camera, cu iluzia ca nu voi mai manca atat de mult, cu noptiera creata din carti suprapuse, cu rimelul uscat, cu miros de chanel no. 5 si pantofi ieftini, dar comozi, cu frica de a ajunge la cursuri tarziu, cu caratul la magazin a cutiilor pline de brose si bentite lucrate cu o seara inainte, cu rutina reply-urilor monosilabice la mailuri, cu geanta plina de nimicuri utile, asteptand dupa-amiaza for some inocent shopping, cu frecventa redusa la biblioteca, dar cu o manie pt cafenele, cu tigari, cu multe tigari si cu si mai multe cuvinte, extrem de multe cuvinte pe care le impart cu sinceritate cu persoanele pe care le iubesc tot timpul, dar pe care de multe ori le torturez cu rautati, bucatele de rautate pe care le servesc la rece cu o portie calda de nerabdare, persoanele pe care le iubesc si care ma adora chiar daca pocesc cuvinte sau nu ma prind din prima, care ma primesc chiar si aiurea imbracata, ametita sau fumata; ele inteleg cat de deformata si aberanta sunt si isi dau seama ca totul se combina perfect in interiorul meu pentru a ma face ceea ce sunt. ele sunt femeile din ziua mea, pentru ca sunt femei aceste persoane, pentru ca numai ele ma pot iubi asa, fara consistenta circumstantiala si fara obligatii stupide. sunt prietenele mele apropriate, cand le las atat de aproape si cand nu sunt depresiva, sora mea, colega mea din liceu, mama, colaboratoarea mea, vecina mea, bunica mea. ele construiesc ziua mea si ele sunt imaginile mele.
pentru ca, u see, sunt presata de imagini, sunt intinsa de ele pe jos, cum te-ar intinde un tip pe care nu-l cunosti in camera lui, cand deabia astepti sa-l cunosti.
imaginile mi-au construit tot universul meu, ca un ready-made rudimentar, ca o fractiune de album foto anapoda care se impleteste cu toata muzica pe care o ascult.
despre ele, imaginile mele, prietenele mele, zilele mele vreau sa scriu.

revolutionary road

2009-10-07T14:53:00.000-07:00

sufăr de o profundă linişte. e construită pentru a mă face să rezist, să continui, să pot să nu mă schimb. nu aud nimic şi în majoritatea timpului nu îmi dau seama cum pot întreţine o conversaţie când defapt nu sunt atentă la mai nimic. aranjez lucrurile astfel încât să par implicată şi agitată, extrem de preocupată de tot ce este în jurul meu, de tot ceea ce fac. nu mint, aşa aş vrea să fiu cu adevărat, dar sincer i don't give a shit. nu e nici un fel de atitudine agresivă, plină de reproş, e o stare doar liniştită care mă scoate din minţi pentru că ştiu că am pierdut tot ce era mai important şi totuşi lumea mea nu s-a destrămat, practic nimic nu s-a schimbat. e doar prea multă linişte, prea mult nimic, prea mult fără conţinut şi prea multe lucruri pe care le ţin lângă mine chiar dacă mă dezgustă.
nu ştiu exact ce fac şi tot ce fac este să continui să fac lucrurile normale. aş vrea atât de mult să pot să mă opresc din liniştea asta şi să plâng.

the inevitable return of sick energy

2009-09-29T02:54:00.000-07:00

long time no text

de ceva timp, tot restartez zona asta digitală a mea, a devenit un playground cam abandonat. nu pentru că am fost plecată într-o lungă vacanţă, ci pentru că am lenevit, leneveală lungă, însoţită de un sentiment puternic de vinovăţie. cumva frigul care s-a lăsat îmi spune că e timpul să mă apuc de treabă. să fie odihna nesimţită sau pur şi simplu răsfăţul atacului consumerist satisfăcut, eu sunt gata.

for my kick start am ales să scriu despre Ryan McGinley, un fotograf încadrat cel puţin biografic în generaţia "Younger than Jesus" http://oneartworld.com/New+Museum+of+Contemporary+Art/The+Generational_3A+Younger+Than+Jesus.html

cred că fotografiile lui comunică atât de bine cu mine pentru că mă aflu în perioada în care documentarea vieţii oameniilor din jurul meu mi se pare un real research. linia cinematică formează un fel de ştanţă pentru make up icons, ceea ce dă un aspect atât de verosimil pentru aceea parte din noi care conservă amintirile dilatate, estompate, dar vii în mesajul lor. imaginile lucrurilor pe care le ţinem minte sunt o posesiune atât de personală încât devin o desfigurare superbă a realului care nu poate păstra cu adevărat notele înalte a experienţelor noastre.
mcginley leagă tot acest cumul prin fragmente extraordinare care nu îşi pierd nuanţa cotidiană, se întâmplă rar să vezi oameni mergând dezbrăcaţi pe bicicletă, dar în realitate cât de des te plimbi printr-o pădure pentru a vedea asta?
în final totul poate fi un blow up, un cover up, cu prea mult make up pentru a putea să make out ceva din tot ce vezi. lucrurile zilnice devin din momentul în care se întâmplă amintiri şi tot ce poate părea incredibil nu mai este în fond atât de vizibil.

prima zi de watumi

2009-07-23T00:57:00.000-07:00

quiet summer days

2009-07-23T00:39:00.000-07:00

tin minte cand nu dormeam absolut deloc si dansam pe mese in vama pana cand rasarea soarele, intram in apa dezbracati si imparteam toate ideile cu necunoscuti. cred ca nu o sa mai simt niciodata lucrurile pe care le simteam atunci, nu o sa mai vad formele pe care le vedeam atunci si nu o sa mai bucur niciodata la fel de mare. nu stiu de ce s-a intamplat asta, dar pur si simplu stiu ca asa stau lucrurile acum, putin decolorate, putin mai mature si plictisitoare si pline de liniste.
nu imi displace, e doar o senzatie de gol pe care o am pentru ca eu am ramas aceiasi persoana de 16 ani imprastiata si la fel de adolescenta, ma rog, mult mai rezistenta la alcool si cu o doza de responsabilitate mult mai mare.
am incercat sa ne aducem aminte de noi, la navodari si nu in vama, odihnite pentru ca am dormit in loc sa pierdem noptile visand.

yves saint laurent feat. neagu djuvara

2009-07-12T17:32:00.000-07:00

mi-am dorit foarte mult sa ajung la expozitia yves saint laurent de la mnar. imi imaginam zeci de modele expuse, peretii incarcati cu fashion illustration si o zona dedicata influentelor traditionalei ii.
"ambalajul" expozitiei a fost destul de classy, dar "cantitatea" prezenta infima, 4 tinute, cateva fotografii-icon supraponderale, o piesa de bijuterie si cateva desene. nu pot sa spun ca nu m-am bucurat de micul moment parizian de fashion gustat impreuna cu doua prietene sambata asta. ceea ce a fost frapant si de un umor negru a fost diferenta stridenta de setting dintre expozitia omagiala si expozitia de costume vechi (sfarsit de XIX- 1945) romanesti de la etaj care nu s-a bucurat de aceleasi decoruri muzeale sau de o platforma adevarata de prezentare. mi-a placut mult mai mult a doua expozitie pentru ca piesele sunt cu adevarat extraordinare(daca le numesc vintage parca par prea recente, sunt oare "pre-vintage"? must look into that.), rochii brodate fin, cu aplicatiile cele mai diferite de la margele de sticla, la sidef si pene, palarii cu voalete, fracuri complete, accesoriile de toaleta, evantaie pretioase, ii superbe, unice, pantofi surprinzator de micuti si delicati. momentul a fost amplificat si de prezenta lui neagu djuvara si a adinei nanu care vorbeau atat de elegant si cu un talc anume despre moda. ne-am simtit privilegiate sa putem trage cu urechea, discret desigur, la conversatia lor cu sunet interbelic.

visual evenings - comics @ clubul ţăranului

2009-06-26T06:16:00.000-07:00

am fost aseară la clubul ţăranului pentru o doză de BD românesc pe bune. a fost seara lui Ciubi.
contactul propriu zis cu "salonul" mi-a creat o stare extrem de bună şi de groove creativ. După ambuscada de pe terasa ţăranului unde forfotea a lume şi a mult zgomot, intrând înauntru am traversat parcă o lume pentru a ajunge într-o cameră liniştită, prietenoasă şi calmă. Am răsfoit reviste, cărţile la o masă, m-am uitat la lucrările lui ciubi (o parte le-am mai văzut şi la centrul ceh anul trecut) şi "m-am chilluit" într-un mod extrem de plăcut. la masa din spate doi tipi lucrau de zor la nişte ilustraţii în caietele de schiţe, iar din faţă se auzea sunetul de marker reloaded (love that sound!) şi mişcarea pointerului pe panou, pisica pătrată era in action ;)
m-am întrebat cum oamenii de afară stau acolo ca să pălăvrăgească fără rost...

mi-am cumpărat un super BD - Strâmb (cu â din i) life - pe care îl voi exploata într-un alt post, pe larg şi cu bucăţi cuprinzătoare - pentru ca este mult prea amuzant. am râs aproape isteric când l-am citit/văzut aseară.

m-a relaxat foarte mult experienţa asta- m-a făcut să mă întreb de ce mă duc la vernisaje, când pot merge la sfârşitul expoziţiei pentru a savura cu adevărat obiectul în sine al evenimentului, nu festinul monden de get together.
Rămâne aşa atunci, ne vedem în ultima zi a expoziţiei la fiecare expoziţie. faceţi un reminder facebook din asta. brilliant.

Basarabia mea

2009-06-24T03:34:00.000-07:00

Alexandru Plămădeală - Studiu

Ion Grigore Popovici - Nud
Icar

Ada Zevin - Găgăuză

Nina Arbore - Autoportret

Dumitru Sevastian - Odalisce
Iosif Rosebluth -Promenadă

Miliţa Petraşcu

Basarabia mea - vernisaj marţi 23 iunie - Artmark

îmi doream de mult să ajung la Artmark/Art Society. Mă gândeam că o să fie o "întâlnire" liniştită, fără agitaţie şi zgomot, mă imaginam descoperind o galerie mică şi cochetă mai necunoscută. Cred că asta explică şi modul în care am relaţionat cu spaţiul - am fost copleşită de tot decorul a la carte care s-a desfăşurat. o combinaţie de catering, arhitectură şi mulţi "oameni de vernisaj".
am fost plăcut surprinsă, dar cumva nu m-am simţit chiar într-un spaţiu deschis, creativ, aroma de mentalitate de licitaţie se simţea, expensive suits and lots of photos being taken - exact ca pentru un glossy.

Lăsând decupajul de atmosferă la o parte, expoziţia a fost cu adevărat revelatoare pentru mine. Nu m-am gândit niciodată cu seriozitate la artiştii din Basarabia.. chiar şi când vorbeam de Nina Arbore sau de Miliţa Petraşcu o făceam fără a contextualiza originea lor.

Am rămas încântată de ce am văzut, m-a copleşit sala dedicată Miliţei Petraşcu, i-am simţit lupta pentru a şlefui puternic, dar niciodată masculin.

Acuarele lui Theodor Kiriacoff mi-au adus aminte de cărţile cu poveşti ruseşti pe care le preţuiesc mai mult acum decăt când eram mică.

Nudurile lui Ion Grigore Popovici sunt de o sensibilitate inexplicabilă, nu ştiu dacă să le văd ca momente intime de cotidian sau studii care dezbracă liniile clare pentru a deveni expresive.

Lucrarea care mi-a rămas în faţa ochilor ca fiind cea mai apropriată de ceea ce simt eu plastic este pânza de Dumitru Sevastian - Odalisce. Expresivitatea "lucrăturii" pigmentului se armonizează cu totul aerul oriental care simt că încă ne guvernează viaţa şi modul de a gândi. lejeritatea şi calmul leneş al odaliscelor este de un firesc actual.

art @ Kollector

2009-06-23T08:22:00.000-07:00

Kollector Gallery
eveniment NAG
artist: Chrisitee
"Am inceput sa desenez de cand eram un mic copil cu tatal si sora mea. m-am urcat prima oara pe skateboard in 1990 si inca de la inceput am iubit arta in skateboarding si skateboardingul in arta."

am avut o senzatie de liniste cand am vazut expozitia, era si ora tarzie probabil, cat si modul in care galeria kollector exista : anexata, retrasa si linistita.
grafismul care devine "graffitism" imprima aici o nevoie de a recupera formele omorate in albumele de istoria artei intr-o redescoperire urbana.
very much enjoyed it.

Expo -UNA galeria NAG - continuare

2009-06-23T08:16:00.000-07:00

Vasilescu Catalina

Roxana Constatnta Dumitrache- "Masca"

Expo -UNA galeria NAG

2009-06-23T07:38:00.000-07:00

Harea D. Larisa Tahana
"Structura-Detaliu-Anotimp"

Stela Vartic - "interior"

UNAgaleria
12 iunie - NAG
Expozitia premiantilor Universitatii Nationale de Arte din Bucuresti, promotia 2008-9

12 iunie - noapte alba artizart

2009-06-11T17:28:00.000-07:00

In aceiasi data cu noaptea alba a galeriilor,vineri 12 iunie, ArtizArt propune un wine tasting pentru ca noua ne place vinul sec de calitate, un yardsale pentru ca nu ne grabim sa folosim cuvantul vintage pentru SH-uri, totul intr-un decor cu obiecte handmade originale.

Ne gasiti usor pe strada Johann Gutenberg nr. 16, intorcandu-va din B 52 sau daca iesiti de la Teatru Bulandra sala Izvor, chiar via-a-vis de Tinerimea Romana.

Asa ca dupa ce va luati portia de arta contemporana din galerii, veniti pentru un pahar de vin si un mini targ.

Intrarea este libera, iar vinul este din partea casei.

French attitude needed.

ArtizArt

www.artizart.ro

Magazinul este deschis de luni pana vineri de la ora 11:00 la ora 20:00

if he says so

2009-06-11T17:26:00.000-07:00

old cars fabric

2009-06-10T23:34:00.000-07:00

Imprimerie textilă manuală Marius Marc Alexandru

masina de scris

2009-06-09T17:56:00.000-07:00

writing is supposed to be hard.

am avut o gramada de retineri.. o blocare cronica in fata oboselii de a fi obligata sa tot termin licenta.
or maybe is just distrust. nu am mai scris de atat de mult timp incat nu mai stiu cum reuseam sa o fac inainte.. ma sperie acum cand vad ca am posturi care nu se mai termina oricat ai da scroll.

cred ca am terminat prin a ramane behind enemy lines.. m-am apucat fara incredere, in graba si din materialele pe care le aveam la indemana sa "construiesc" tot felul de lucruri, mici, utile, simpatice sau chiar ciudate... imi place ce fac, imi place pana la epuizare. dar nu vreau sa uit sau sa nu-mi gasesc timp pentru a scrie .. e un exercitiu necesar pentru mine, ma face sa nu uit ca imaginile imi vorbesc si ca imi place sa palavragesc in cuvinte.. e o parte din ceea ce sunt.

am vazut un film in care un scriitor se retrage undeva printr-un satuc din italia, izolandu-se astfel si incercand sa traiasca "viata la tara". nu mai poate scrie sau ii este prea frica sa se reapuce. asta nu este important. cea mai relevanta secventa a intreg filmului este momentul cand 'old' writer ii spune unui scriitor mai tanar, neincrezator in propriul talent, sa-si arunce laptopul si ii tranteste pe birou o masina de scris. tipu e derutat si protesteaza in fata regresiunii tehnologice; batranul insa este genial spunand ca scrisul este un lucru ce necesita timp si rabdare, in care fiecare cuvant trebuie ales si simtit, folosind acest brontozaur tehnologic, extrem de neutil si impractic, persoana care scrie este obligata de a se opri in fata fiecarei constructii, gandind si mai mult ceea ce ar vrea sa scrie cu adevarat. scrisul nu trebuie sa fie ceva usor, it's ment to be hard

nu stiu daca o sa-mi arunc laptopul pe geam ca sa-l inlocuiesc cu o masinarie care 'printeaza' in timp real cand scrii, fara print view si backspace.... recunosc ca mi-as dori o masina mica rosie de scris ca a lui emmanuelle beart in les temoines pe care sa o tin intr-o caseta portabila din tabla emailata lucios cu maner si care sa faca zgomotul ala placut de tac,tac, tac, tac , si scartaitul metalic de sfarsit de rand...stiu ca imi placea extrem de mult sa ma joc cu masinile de scris cand eram mica.. si eram absolut fascinata de felul in care roteai si suceai foaia pe rola masini si cum se auzeau zimti care se "flasnetau" cand scoteai foaia. ma intrebam cu stie fiecare litera de unde sa iasa..si cum isi da seama ca este vorba de ea... mi-e dor de placerile astea cochete, inexplicabile..cum este mirosul de tei intr-o noapte de vara, gustul unui biftec tartar bun, menta proaspata in sucuri, senzatia sarata cand se usuca apa de mare pe piele, zgomotul greierilor noaptea pe care cu greu incerc sa-l inlocuiesc cu ritmul util al stropitoarelor de gradina, sentimentul placut de a termina o carte stufoasa, cana cu supa calda cand te intorci inainte de zori de la o petrecere, inghetata nirvana de praline cand nu te duci la nici o petrecere vineri seara, lumanarile dintr-o cafenea de bulevard, bucuria de a desface cumparaturile si a vedea multe pachetele si pungute frumos ambalate, o carte postala de la o colega de scoala, un fular pufos si lung la un examen scurt si plictisitor, zambetul unui necunoscut care itideschide usa si te lasa sa intri prima, revistele vechi de moda gasite in anticariate, chilipirurile, chibriturile cu bete lungi, ciorapii in dungi, desenele disney, compotul de mere cu coaja de lamaie baut rece si direct din oala, dormitul pe canapea in bratele cuiva care te vegheaza si are grija sa te inveleasca, revistele cu multe cadouri, mersul cu masina in viteza noaptea, amintirea primului sarut care a contat, prima carte citita ever -(fram ursul polar), timpul in care nu ma gandeam ca ma ingras, mirosul de santal in biblioteca de acasa, salvarii fini cu care stau non stop, discutiile neasteptate care te schimba, zilele cand aveam un par frumos, playing dress up... i miss every little thing and christmas wrapping and christmas.

eu stiu ce vreau de craciun.

12 iunie - noaptea galeriilor

2009-06-06T14:09:00.000-07:00

licenta, dar intr-un mod periferic

2009-05-21T05:46:00.000-07:00

Procesul scrierii acestei lucrari devine interesant prin detasarea de subiectul studiat, neexistand nici o miza la mijloc care sa modeleze sau sa transforme aceasta scriere intr-o demonstratie. Nivelul cercetarii, redusa ca importanta academica, la o lucrare putin mai ampla decat ce esti nevoit sa lucrezi in facultate ca student, imi permite sa imbratisez o viziune cat mai sincera din punctul meu de vedere, dupa ce am asimilat miscarile de avangarda europene, tratand mediul artistic romanesc dintr-o perioada apropriata, gasesc ca la un numar foarte mare de intrebari pe care le am comparand cele doua situatii, nu le pot gasi raspunsul in bibliografii care trateaza exhaustiv intreg istoricul avangardei romanesti, dar care rar sau aproape niciodata nu situeaza cele doua manifestari la un serios proces de comparare care sa scoata in evidenta, prin contrast, ce inseamna de fapt aceasta manifestare artistica si culturala romaneasca. Un anumit nivel de condescendenta este mentinut in tratarea stiintifica a avangardei romanesti resimtita in primul rand prin provenienta geografica si ancorarea istorica a spatiului cultural romanesc. Un adevarat nihilism resimtit care ar fi putut declansa o miscare de avangarda in perioada studiata ar fi putut fi un real dezgust fata de lipsa unei culturi adevarate in mediul romanesc, comparabile cu cele din “avangarda” culturala europeana. Calatoriile de studii, sau chiar emigrarea definitiva – ca in cazul lui ionescu si tzara, subliniaza strident lipsa unui adevarat motiv de a produce ceva de o adevarata valoare in tara romaneasca. Un fenomen contemporan si vag similar se produce chiar acum cu multi dintre oamenii de cultura romani care au plecat definitiv din tara pentru a putea desavarsi un adevarat proces de cultura, posibil, se pare, doar in afara Romaniei. Sentimentul profund de nereusita in acest spatiu este cred una din cele mai importante teme cu aplicabilitate practica, o cercetare care chiar poate admite ceva real, in locul multitudinilor de studii asupra unor teme extrem de specializate care reprezinta doar ocazii pentru refulari academice, o cercetare care trebuie facuta incepand cu universul nostru imediat care se limiteaza la oportunitati de a pleca sau ratari de a ramane si blama intreg sistemul pentru incapacitatea sau lipsa curajului de a incheia conturile cu acest spatiu si de a evada pentru totdeauna. Sunt oare diferiti oamenii de cultura care pleaca? Se mai intorc? Cert este ca nu. Dintre cercetatorii cu adevarat marcantii si care aduc contributii la nivel international, de origine romana nu se aude prea multe in interiorul tarii, numele pe care le mediatizam sunt aceleasi pe care le repetam cu religiozitate: plesu, patapievici, plesu. Nu este cazul unei denigrari sau a unei sfidari, este dimpotriva un semn al unei supralicitari care poate scade orice apreciere asupra personalitatilor lor culturale. Inainte de a ma gandi ca e amuzant ca il aud pe plesu recomandand radio guerilla vreau sa imi aduc aminte ca a scris niste lucrari impresionante ca profunzime si interpretare pentru istoria artei. Vreau sa stiu ca nu mi se reproseaza ca raman in tara, cand toata lumea buna se pregateste pentru inca un semestru erasmus. Incerc sa nu simt ratarea in a ramane aici si auto-marginalizarea pe care mi-o etichetez dupa ce am vazut care sunt dimensiunile realizarilor profesionale “dincolo”. Nu vreau sa aflu ca imi dispar profesorii pentru ca ar insemna o crima sa ramana izolati in dispretul si invidia refularilor universitare.
Am o colega de facultate pe care o cunosc din liceu, am fost in aceiasi clasa si am trecut prin acelasi liceu ca incalificabile spirite superficiale care nu vor reusi sa faca absolut nimic notabil. Ne cunoastem inspaimantator de bine si asta ma sperie pentru ca imi poate descoperi cele mai mici remuscari si cele mai mari sperante. Vorbind, mi-a spus ca pleaca la anu la Lyon, stiu ca nu vrea sa se intoarca, nici eu nu vreau sa se intoarca, o consider cea mai capabila din intreaga ei generatie si chiar mai mult de atat, stiu ca asta isi dorea de la inceputul liceului si ma bucur ca si-a gasit oportunitatea tocmai in Franta, o tara pe care o adora. Nici nu am apucat sa o felicit si sa-i spun ca ma bucur sincer pentru reusita ei, intrebarea ei urmatoare a fost lipsita de menajamente:”Tu ce mai cauti pe aici? De ce te incapatanezi sa ramai? Nu te autodistruge pentru ca esti convinsa ca poti schimba ceva.” Nu avea tocmai dreptate, nu mai sunt convinsa de foarte mult timp ca pot schimba ceva. De ce ma incapatanez sa raman? As fi putut pleca oricand, chiar mai devreme de inceperea facultatii in sine, chiar si acum, de ce nu o fac? Trebuie sa recunosc ca nu am un raspuns, ca poate incerc sa nu am nici un raspuns pentru a amana responsabilitatea de a raspunde.Intocmai ca numele bienalei, suntem inchisi, exista ceva care ma absoarbe si care imi repeta obsesiv, la fel ca un spam, ca nu exista nimic de facut, ca nimic nu se poate schimba, si chiar daca ar fi ceva de facut si sunt convinsa ca este, nimic si nimeni nu iti da energia de ati pastra entuziasmul si de a continua indiferent daca ceea ce faci va ramane periferic sau nu.

lately

2009-03-11T00:47:00.000-07:00

ultimele doua luni au fost haotice, nu am mai ajuns la nici o expozitie sau sindrofir artistica ..chiar daca mi-am gasit putin timp pt padurea de sculpturi ..dar a fost un quick browsing ..
lately, lucrez foarte mult ..pictez, asamblez .. ma face fericita asta, chiar daca toata cutia asta de fericire vine cu o mare funda de oboseala.. am participat la targurile de handmade de la serendipity - in foto - e ultimul targ de pe 1 martie..
vreau sa ma adun si sa mai scriu despre arta.. sa caut, sa scriu ..
pana atunci ma creativizez.

read-justing

2009-01-21T09:33:00.000-08:00

Madz nu a mai scris nimic despre expozitii sau arta ...
chiar daca asta ma face sa ma simt ciudat pentru ca ma obisnuisem sa imi construiesc mica mea lume de texte digitale despre intamplarile artistice de prin Bucuresti.. sunt tot cu gandul la ce se intampla prin Bucuresti, dar intr-un bucuresti al meu - unde poti sa inventezi cate un obiect in fiecare seara, unde fiecare material devine folositor si unde toate noptile nedormite sunt linistite si fericite pentru ca esti rasplatit pentru asta.. nu am fost absorbita de lumea hand madeului ..imi place ce fac acum foarte mult..si cred ca este momentul cel mai potrivit pentru asta.. raman insa aceiasi persoana care isi doreste in secret doar sa stea in casa si sa citeasca carti dubioase, but i'm enjoying creativity and more...

ce ar face o madalina fara frica?

2009-01-05T14:55:00.000-08:00

provocare acceptata - acum si raspunsul:
Ce as face daca nu mi-ar fi frica?

absolut nimic.
daca nu mi-ar fi frica as fi puternica, asta nu mi-ar mai lasa prea mult spatiu pentru scris.
daca nu mi-ar fi frica as putea sa traiesc si singura, fara sa fiu legata de nimeni.
daca nu mi-ar fi frica as fi increzatoare in tot ce fac, nu ar mai exista nici o intrebare, as fi un aparat de generat raspunsuri.
daca nu mi-ar fi frica as fi cel mai probabil un zeu barbos.
daca nu mi-ar fi frica as spune tot ce simt imediat si m-ar transforma intr-o persoana mult prea previzibila.
daca nu mi-ar fi frica as renunta la tot ce nu imi place si nu suport, astfel as avea mult prea mult timp liber la dispozitie.
daca nu mi-ar fi frica nu as mai fi indragostita pentru ca as stii cu siguranta ca exista lucruri mult mai importante.
daca nu mi-ar fi frica as lucra pentru o banca, neverminding the crises si as ajunge aberant de plictisitoare.
daca nu mi-ar fi frica as raspunde mereu la telefon, asta ar duce la conversatii nesfarsite cu persoane dubioase.
daca nu mi-ar fi frica as pleca in expeditii cu scopuri umanitare si as fi in mod sigur mancata de un urs polar.
daca nu mi-ar fi frica l-as suna chiar acum and make a total ass of myself.
daca nu mi-ar fi frica nu as fi eu, ci doar o tipa care nu gandeste.

"And fantasy it was, for we were not strong, only aggressive; we were not free, merely licensed; we were not compassionate, we were polite; not good, but well behaved. We courted death in order to call ourselves brave, and hid like thieves from life."

maus

2009-01-04T17:32:00.000-08:00

comix holocaust

little sad xmas

2008-12-28T16:24:00.000-08:00

craciunul e singura perioada din an cand totul se intampla: te deconectezi, incerci sa strangi bani pentru cadouri, te conectezi la tot stresul de a ingrasa si faci planuri pt diete in timp ce infuleci 3-4 sarmale, te inchizi in casa pentru a legumina cu un alibi perfect - e sarbatoare, iti aduci aminte de toate celelalte craciunuri si te gandesti ce dracu s-a intamplat intre timp, recapitulezi the pros and cons ale anului, incerci sa gasesti a suitable invitation pt revelion, gasesti nenumarate motive pt a combina sangele lui jesus cu votca, te gandesti la inutilitatea unui pom de craciun viu, iti propui sa screw new years eve dupa ce iti dai seama ca toate invitatiile suck si te intrebi de ce iti placea atat de mult craciunul cand erai mai mic?
chiar asa, de ce imi placea? de ce il asteptam ? ce se intampla atat de special.. not much, dar era absolut genial si exista o atmosfera .. christmasy .. toata casa era intr-o agitatie continua si era muzica si galagie. anul asta a fost prea multa liniste, asta cred ca ma enerveaza, asta cred ca m-a facut sa refuz craciunul anul asta, sa ma prefac ca nu exista, sa-i spun : better luck next time.
e oare un proces prin care trecem in timp - in care nu ne mai pasa de absolut nimic si nimic nu mai e cum era inainte?
vreau sa trecem mai repede peste toata perioada asta de holiday si sa get back to work - asta ca sa nu ma mai gandesc la cat de trist a fost this xmas without my sis.

Documenting inside alterity - alexandra albu

2008-12-14T13:25:00.000-08:00

Articolul pe care il pregatesc..well..acum..despre lucrarile Alexandrei Albu imi ofera un playground excellent pentru my own discourse. Avand alaturi de lucrarile de pictura ale Alexandrei si accesoriile facute de ea pot sa construiesc pe scheletul prezentarii portofoliului ei un ‘forward accept’ pentru justificarea virtuala a alaturarii diferitelor lucruri din ArtizArt. Nu e un text parazitar care cauta sa se muleze pe propriile mele aceptiuni a ce inseamna arta, but happens to swing my way.

Agresiva poate fi alaturarea unor decoratiuni – de orice fel ar fi ele – cu cea a unor probleme "serioase" – cum este pictura. Sigur pictura poate oricand sa intre intr-un framework decorativ, dar aici este vorba de a accepta claritatea si cursivitatea cu care un artist se poate exprima in varii medii.Personalitatea Alexandrei pentru mine este strans legata de multitudinea de lucruri pe care le face: fie ca participa la targuri de handmade, fie ca pregateste o expozitie pentru Atelier35, lejeritatea cu care isi determina propriul registru o face reala ca prezenta artistica. Este genul asta de explorare care justifica influenta ei din street art - spatiul public - si pentru ca il intelege natural - eu ii vad lucrarile undeva pe cladiri in formatul de panza, sau oameni care umbla pe strazi cu ele in mana - aici cred ca flashul s-a produs cand vlad ii facea fotografii la lucrari iar alexandra le tinea cumva in fata ei, ridicate cu ambele maini - pictura ei apartine unui spatiu urban asumat din propriile experiente si strict legat de oameni.Tot aici - Reactia oamenilor care tot intra in magazin la lucrarile ei este ca sunt triste- personajele, ochii, felul in care corpurile sunt incadrate. sunt triste in suprafata, mie imi ofera multa liniste, nu stiu cum sa explic asta - au o atmosfera cromatica intensa chiar daca diluata cateodata sau, din contra, mult prea stridenta - exista socuri de culoare perceptibile ca formele de grafitti care "deterioreaza" cladirile uscate si scorojite - pe care te astepti sa le gasesti, esti intr-un comfort zone cu ele.

Exista o naivitate streetwise in lucrari si cred ca in jurul calitatii asteia se misca receptarea lor. Interactiunea cu subiectul poate fi minima, dar expresivitatea lui este ceea ce structureaza imaginea.

Seria de personaje "decupate" pentru a exista in afara panzei trimite o conexiune formala cu continua dezvoltare a proiectului uman al lui ciprian paleologu - desi dinamica exterioara aici lipseste, fiind conturata descriptivitatea - se poate simti un ongoing research care ar trebui sa continue pentru a junge la completarea narativului.

"Inventarea" lui BOB e credibila, identificabila cu ce se intampla intr-un spatiu public foarte bine cunoscut, tehnica mixta - in tratarea suprafetei - releva o "tehnica mixta" a influentelor si a unui dialog personal cu lucrarile. Interiorizata, imaginea aduce in acelasi timp o prezenta publica, vizibila foarte apropriata de o actiune social-personala care incearca sa adune reactii din partea unui public aflat in exteriorul galeriilor si a spatiilor limitative

Alexandra Albu aduce povestea unor personaje sincere care pot exista, care atrag pentru ca sunt apropriate, in jur, deschise spre un public care isi stie locul in outside closed spaces. Ce impresioneaza este noutatea lor - nu a tehnicii sau a reprezentarilor, ci a atitudinii artistului care exista intr-un spatiu neizolat si neintoxicat de cultul contemporan pentru cercuri restranse.

marti

2008-12-09T17:48:00.000-08:00

e patru dimineata: caut fonturi pentru siteul magazinului, imi incerc talentul neprofi cu grafica de illustration si sunt in "rutina" mea .. late nights for working, minding my own shit.
o parte din mine este fericita cu adevarat pentru ca pentru prima oara am lucrat la ceva mult si cu pasiune si am vazut rezultatul - vorbesc desprea artizart si cum e sa citesti articole despre ceva ce ai creat tu: suntem si pe metropotam si pe 4fashion, dadamoda si multe bloguri si alte siteuri.

cealalta parte din mine se gandeste ca trebuie sa muncesc mai mult, ca nu e perfect, ca trebuie facute mai multe, ca poate nu ar trebui sa dorm deloc.. ca sunt lucruri pe care nu pot sa le rostesc, ca nu am curajul sa-mi recunosc propriile dorinte, sa le cred posibile.. ca tot ce mi-am dorit vreodata este sa am o fosta fabrica mare, imensa, si sa organizez cel mai creativ spatiu posibil, cu ateliere pt artisti, cu cafenele, bookshops, magazine artsy si galerii, un loc in care arta sa fie iubita inainte de a fi inteleasa si "kritikta".. cu lucruri reale, cu oameni care comunica, cu ce inseamna arta pentru mine: daruire, cea mai violenta si linistitoare pasiune, cea mai groaznica si iremediabila bucurie.. de cand sunt la facultate am invatat sa urasc arta, sa o mazgalesc, sa o tratez ca pe un cadavru, sa calc pe ea, sa nu-mi pese. am invatat sa nu ma mai bucur de ea, sa fiu serioasa, snoaba, pretentioasa .. that's not me .. eu sunt orice om, si sunt mai mult.
simt ca nu mai vreau nimic la nivel academic, mi se pare de cacat scoala in general - atat de conspirativ impotriva originalitatii si cu oameni, studenti care nu au ce cauta acolo. ma uit in jurul meu si vad numai lipsa de implicare, dezinteres, lack of love. facultatea e o aventura pasagera, un one night stand ..cam asa e perceputa.. si eu care credeam ca marriage is for a lifetime.
sunt in momentul unic pana acum din viata mea in care nu am cea mai mica idee ce o sa fac cu tot ce credeam ca ma reprezinta.. nu ma vad in lumea asta septica de curatoriat, muzee, kritik, whatever. cum as putea fi? i'm a nice person, nu some kind of bitchy critic.

s-au intamplat multe in seara asta: am redescoperit prieteni vechi si acum stiu ca poti reincepe oricand sa vorbesti cu a real friend chiar daca te-ai purtat aiurea ultima oara cand ati vorbit, am vazut lucrari facute de un tip care a iesit intr-o dimineata afara ca sa prinda imagini pentru ca nu putea sa stea locului in casa, m-am convins a nu stiu cata oara ca tipul pe care i hate to love nu o sa-mi fie niciodata alaturi si ca eu sunt addicted to talking to him si ca nu pot comunica cu alta persoana, m-am uitat la mine si mi-am dat seama cat de singura ma simt cand ajung seara acasa si trebuie sa inchid luminile prin casa cand ma culc, am ajuns sa detest sa citesc si sa am un huge crush de stanga cu cel mai unsafe menage a trois : marx-engels-lenin, am descoperit arta care nu-mi place, dar artist care vibreaza a viata, am invatat rabdarea si nevoia de a vorbi tare, mi-am adus aminte de mine, m-a intristat reactia persoanelor pe care le cunosc din primul an de facultate la aflarea existentei magazinului, stiu acum ca sunt fascinata de simplitatea gesturilor unei persoane obosite, am cunoscut un tip care ar desena toata ziua si care are indesate idei in degete, sunt recunoscatore mie ca pot fi sincera si directa, promit ca voi fi la fel de copilaroasa oricate riduri o sa fac, stiu ca oamenii cu adevarat buni mor repede sau pleaca din tara, admir in secret si sunt impulsionata de tot ce este mai bun decat mine, imi doresc sa fiu inconjurata numai de oameni extraordinari care ma pot invata toate lucrurile pe care nu le stiu, vreau sa scriu pana cand o sa spun ca asta o sa fac toata viata, incerc sa ma conving ca i don't get a second chance si ca sunt singura and i have to risc it all, sunt dispusa sa ma chinui pentru a ajuta pe oricine e creativ si doreste sa munceasca cu adevarat, habar n-am unde sunt si unde ma duc, dar sunt sigura ca ma voi descurca, am nevoie sa stiu sa apreciez cu adevarat oamenii care imi sunt aproape, nu vreau sa fac un master doar pt ca trebuie si pt ca ar fi pacat altfel, m-am hotarat sa nu uit ceea ce imi doresc, sunt o mie de lucruri pe care le-as scrie aici, nu in speranta ca cineva le va citi, ci doar pentru ca aici e singurul loc in care ma adun.

Sunt momente in care merg pe strada, astept sa se faca verde, ma grabesc, traversez ..atunci imi scriu in minte texte, articole, fragmente ..le tin acolo - pt drum.. le recitesc seara.. si incerc sa-mi aduc aminte daca nu cumva am mi-au cazut din greseala cateva litere din geanta pe jos.

Artizart

2008-12-06T14:53:00.000-08:00

a fost o luna nebuna, zile interminabile, dar in sfarsit suntem gata.
Artizart prinde viata intr-un spatiu real!, nu numai in imaginatia mea.
sunt obosita, fericita, curioasa, speriata, incantata.
Sper sa va faceti timp sa ajungeti la deschidere.. avem sampanie si dulciuri ;)

in pagina

2008-12-03T15:48:00.000-08:00

john baldessari

de cate ori imi iau artforum, frieze sau orice alt glossy de arta sunt absolut fascinata de cantitatea interminabila de pagini entryuri pt expozitiile curente. multitudinea de astfel de adduri actioneaza ca paginile de reclame fashion in vogue-ul frantuzesc, citizen k sau harper's bazar. nu stiu daca exista o echivalenta intre ele, dar motivul este acelasi: publicitate, economie si ..pace in lume.
contactul cu revistele de arta e unul foarte ciudat - nu exista in interiorul lor un text la care te astepti intotdeauna.. frecvent, abordarile supra-interdisciplinare arunca discutia contemporana a artei in sectorul public-economic, politic, editorii sfarsind prin nu a mai vorbi despre arta, ci despre piata de arta, punand probleme de managment cultural si nu de cultura. Gresit sau ingenios, important este ca revistele trebuie cumparate, informatia este inaccesibila altfel, iar cum bine e stipulat in dreptul democratic postmodern: accesul la informatie trebuie sa para simplu si deschis oricui, dar cititul nu e pentru toata lumea (vezi politica diverselor publicatii, ever parolatele siteuri de articole and many more).
citind fiecare imagine la prima frunzarire, sunt atenta la tehnicile de "paginatie" si prezentare grafica a temelor din expozitii.. la o a doua privire, imi fac o lista cu numele artistilor de care nu am auzit si operez un onest google. am descoperit ca asta este cea mai eficienta metoda de a fi si fresh cu informatia si de a umple golurile din urma: pt ca intotdeauna din actual ajungi la probleme vechi- printr-un voiaj documentaristic prin biografii de artisti sau facand conexiunile necesare intre lucrari recente si lucrari mai vechi.e un caz de everybody wins: ajuti si comunitatea redactorilor artsy aflati in plina criza economica, iar ei te ajuta pe tine sa stai bine pe pozitiile de informare si sa-ti formezi o imagine cat mai complicata asupra unui univers paralel - arta azi- pentru care nu ai metode star trek de comunicare.
prin rutina asta am descoperit lucruri quite extrordinary.
ultima "sapatura": John Baldessari - un tip pe gustul meu care la priveghiul mortii artei deseneaza inimioare cu rujul pe sicriu.
cu o multitudine de incercari in varii medii, fotografie, colaj, pictura and all the conceptual stuff you can think of, Baldessari lucreaza cumva duplicitar, intr-o ipostaza de dublu agent, ca artist foloseste teorie de arta si frame work de istoria artei lucrand simultan lucrarea de arta in sine, mutiland cu un zambet larg teoria de arta si regizand scenete deconspirative prin recursul la fluxul si traffic jam-ul istoriei artei.
genial ca master puppetier in expozitia Magritte and Contemporary Art: The Treachery of Images. http://www.lacma.org/art/MagritteIndex.aspx

absolut firesc si fun in interviuri. Isi alege juxtapunerile cu cea mai fina observatie sarcastica exploziva.
Tips for artists who want to sell - 1966-68 - un manifest inca valabil (?)
http://broadartfoundation.org/artist_12.html

acum - fragmentari, limbaj, pozitionare si indicare - expozitia curenta :
John Baldessari: 'Raised Eyebrows/ Furrowed Foreheads'

it's only words, come on!

2008-11-19T15:56:00.000-08:00

nu cred ca exista ceva mai odios decat semiology in art history.. mai oribil decat Barthes si Louis Marin..
dar cum o abordare anarhica nu e chiar la indemana in cazul asta si cum nu pot sa scap de intoxicatia de articole peste articole care totusi trebuie citite (a se citi aici citite in sensul propriu ... acum intelegi de ce urasc semiotics? so damn fara scop).

oricum sub agitatia asta de cuvinte, semne, semnificanti (suna a droguri..hmmm.. well si Walter Benjamin "studia" cum e cum hasisul ..deci cred ca e in regula).. m-am tot gandit cat de importante sunt cuvintele ca imagini grafice, in afara de estetica lor tipografica,fascinatia unui motto , de exemplu, pe care sa il ai tot timpul in fata ochilor.

pe igoogle - am sticky notes - si primul text, cel mai sus asezat, deci chiar in dreptul sacrului search bar e un citat din Goethe :"Whatever you can do or dream you can, begin it. Boldness has genius, power, and magic in it." nu ma gandesc intotdeauna la semnificatie, ci stiu ca e ceva scris acolo si asta mai ilumineaza pagina.
si cand scrii, si cand citesti, sau recitesti (apropo - matei calinescu rules!) se formeaza contactul vizual cu literele - cuvintele intr-o maniera atat de unica, apropriata de desen, dar total diferita. actiunea in sine de a scrie, actiunea "mecanica" e superba, habar n-am de ce dar e out of this world ca potentiala forta.

Napoleon al III-lea si principatele romane

2008-11-19T13:32:00.000-08:00

la MNAR

Prelegerea de sambata, 15 noiembrie a lui Cosmin Ungureanu in cadrul excelentului program Rendez-Vous cultural a avut ca tema de prezentare expozitia "Napoleon al III-lea si principatele romane". Discursul a fost structurat cursiv, urmarind in decupajul cronologic al celui de-al doilea Imperiu: personalitatea lui Napoleon al III-lea (in nota abordarii lui Lucian Boia din Napoleon III cel neiubit), relatia arta-politica in expozitiile universale (de la Paris din 1885 si 1867- prima la care participa si principatele romane), cadrul selectiv al Salonului, "institutionalizarea" spargerii normelor prin aparitia Salonului Refuzatilor (1863) si integrarea Parisului ca centru al lumii culturale din secolul XIX, un Paris aflat sub "autoritatea" structurala a baronului Hausmann, dar care fixeaza eclectismul arhitectural (prin Charles Garnier) si prin care flaneur-ul isi proiecteaza "impresiile" unei vieti urbane angoasante (modernismul lui Baudelaire).
Intrarea in sala expozitiei este prezidata de figura suveranului, astfel evenimentul cultural este guvernat de Napoleon al III-lea, prezent in doua portrete (in ulei si tapiserie). Sub o puternica amprenta istorica, expozitia urmareste momente evenimentionale importante, decurgand cronologic.
Daca revine mereu in discutie rolul educativ al muzeului (ce public educa? sub ce coordonate isi organizeaza programul educativ? care este forma abordata?), in cazul acestei expozitii, cred ca putem delimita destul de clar aceste paliere: ansamblul expozitional ofera un spatiu care poate fi inteles si urmarit coerent prin metoda timeline-ului oferit, aratand o imagine aproape documentara asupra epocii de emerging nation a principatelor.Printre panze de Grigorescu, Aman, Tattarescu, Monet, mobilier stil Boulle, pistoale de duel, portelan Rosenthal, tezaure se dezvolta astfel un dialog credibil care vorbeste despre imaginea unei epoci.

un articol cu adevarat calificat pentru aceasta expozitie deosebita gasiti pe :
http://www.zf.ro/ziarul-de-duminica/napoleon-iii-si-epoca-sa-3436418/
este un articol scris de Adrian Silvan-Ionescu,
si ma bucur ca eu pot sa aflu de toate detaliile expozitiei direct de la autor, fiind si profesorul meu de arta romaneasca de secol XIX

kinofest

2008-11-17T15:40:00.000-08:00

Kinofest 15-17 noiembrie

in sfarsit ocazia de a vedea filme stand pe jos, relaxat, cu o bere.
poate nu asta ar trebui sa fie introducerea la un post pentru un festival de film, dar in afara de calitatea "peliculei", settingul este foarte important si hey dupa o bere, doua orice analiza poate fi mult mai valoroasa.
etajul 4 de la mnac a functionat ca o sufragerie imensa cu screeninguri peste tot: ecrane, proiectii pe peretii, pe sticla (da, se poate proiecta pe sticla mata). sentimentul de picnic combinat cu feelingul ca sunt la jeu de paume mi-a creat o stare foarte in regula, asta vis-a-vis de experienta scurt metrajelor vazute la centrul de introspectie vizuala joia trecuta, o experienta cam neprietenoasa (dar asta intr-un alt post).
din ce am vazut la fiction films, mi-au placut:
COSITA LINDA - Fernando Urdapilleta-19′ - Mexico
CAT FOOD - Catalin Bugean - 15′ - Romania
LA LEYENDA DEL HOMBRE LENTO - Armando del Rio-13′30″ - Spain
PORQUE HAY COSAS QUE NUNCA SE OLVIDAN- 12′- Lucas Figuero - Spain

duminica - la seara de final - gala propriu-zisa - castigator la sectiunea animatie a fost the rain horse de Dmitry Geller - un film de animatie poate prea rusesc pe care nu l-am inteles absolut deloc.

cu adevarat interesant a fost evenimentul in sine, sa vezi si sa analizezi oameni, sa intri in tot spiritul ala creativ. iar discutia de duminica cu sora mea si dani a fost geniala pentru ca mi-am dat seama cat de restictiv esti ca om care scrie despre arta daca nu cunosti artisti si nu vorbesti direct cu ei, parerile lor si modul in care ei vad toata reactia artei este ce e real..cred ca de multe ori cand ne asezam la birou, in cazul meu pe jos cu laptopu in brate sau prin cafenele, uitam ce/cine poate explica cel mai bine arta: artistul si publicul.artistul - nu in ipostaza de creator neaparat - ci in postura de om necontaminat de scrieri de teorie care iti pot lasa urme toxice si lipsa unei reactii firesti in fata unui obiect de arta. chestia cu criticii de arta sau istoricii de arta este asa un big bullshit in final..adica sure e ok sa inveti moduri de a analiza si diverse mecanisme(chiar daca semiotica si lingvistica mi se par un pic cam prea mult), e totul teorie stearpa, it's missing the point. cand o sa cresc mare vreau sa fiu in continuare o persoana care scrie despre arta, nu critic.. oare poti scrie asta in carti de vizita: madalina timofte, om care scrie despre arta,tel..

fotos - o ceata deasa si aproape siberiana duminica.

The Turner Prize

2008-11-17T15:18:00.000-08:00

What is the Turner Prize?

The Turner Prize is a contemporary art award that was set up in 1984 to celebrate new developments in contemporary art.

The prize is awarded to an artist under fifty, born, living or working in Britain, for an outstanding exhibition or other presentation in the twelve months before 6 May 2008.

Nominations are invited each year, and the prize is judged by an independent jury that changes annually. Four artists are shortlisted and they present works in a show normally held at Tate Britain before the winner is announced in December. The artists are not judged on their show at Tate – the decision is based on the work they were nominated for.

http://www.tate.org.uk/britain/turnerprize/turnerprize2008/prize/whatis.shtm

artistii aflati in competitie sunt: Runa Islam, Mark Leckey, Goshka Macuga si Cathy Wilkes.
proportia femei in concurs este de remarcat. deci cum era cu discriminarea?

moving on.

imi plac mult lucrarile lui Mark Leckey. iar The March of the Big White Barbarians (http://vids.myspace.com/index.cfm?fuseaction=vids.individual&VideoID=3673711) este o ipostaza geniala a cum ar trebui sa observi spatiul public apropriindu-l de tine si instrainandu-l in acelasi timp. artistul e the bohemian outsider cum bine il caracterizeaza Dale McFarland.

Sunt foarte curioasa cine o sa castige si ma enerveaza la culme asta. sunt inca sceptica la ideea de concurs pentru arta - suna a some kind of weird beauty pageant, dar nu pot sa nu recunosc ca citesc cu entuziasm toate - tate bulletin - dupa atata timp, inca mi se pare fascinant cum toate noutatile pot ateriza direct la mine in inbox.

imagini- lucrari: Mark Leckey

Feminism, arta feminista, arta

2008-11-16T06:02:00.000-08:00

14 Noiembrie – prelegere, Monica Mayer (Mexic), Universitatea Naţională de Arte, Galeria UNA, orele 17.00

Prezentarea facuta de Monica Mayer a punctat directiile artei feministe mexicane. Din perspectiva experientei sale, artista(tinand cont de context voi face compromisul de a folosi substantivul la feminin - metoda care cred ca scoate in evidenta atitudinea mea fata de aceasta miscare) a adus in discutie prin recuperare (mentionand nume ale artistelor din trecut : Olga Costa, Maria Ignacio, Remedios Varo, Frida Kahlo, Leonora Carrington) si informare (terminand prelegerea prin referirea la tinere artiste precum: Lorena Mendez, Monica Castillo, Gina and Marcela, Pilar Villela, Daniela Edburg, Ana Casas, Andrea Feneyra) coordonatele evolutiei artei feministe in Mexic.

Privind propria viata si propunand in mod deschis dezbaterea alegerilor pe care le-a facut: cum a ajuns sa aleaga arta feminista in expresia sa artistica, cum a luat contact cu artistele mexicane (Leonora Carrington a fost chiar profesoara ei de fotografie), ce impact au avut lucrarile sale, ce a insemnat miscarea feminista si producerea artei feministe, Monica Mayer a convins prin atitudinea deschisa, energica, pozitiva si plina de umor ca arta feminista trebuie discutata si amintita, actualitatea ei fiind o problema secundara, realitatea realizarilor si conexiunea ei directa cu o redescoperire personala la nivelul uman, al femeii si nu a artistului este importanta aici.

Cred ca aceasta idee a fost intr-un mod paralel sprijinita de existenta unor flyere cu date actualizate despre locul si rolul femeii in societatea romaneasca. Raportul procentual barbat-femeie in diferite sfere de interes cultural si social sunt receptate cu surprindere, am fi spus ca aceasta situatie si-a capatat echilibrul, ca lucrurile s-au normalizat intr-un sens al accelerarii dezvoltarii mecanismelor din sfera privata si publica. Recunosc ca privesc aceste studii cu o oarecare neincredere, nu in veridicitatea lor, ci in existenta in acest moment a unei diferentieri sexiste la nivel profesional, cred ca nu sunt singura care crede ca situatia actuala este in regula si ca nu sesizez tratamente preferentiale, dar in acelasi timp constientizez ca generatia mea este o generatie lipsita de forta anarhista, de porniri extremiste de constructie, noi nu am luptat pentru nimic si suntem poate mult prea stabilizati intr-o comoditate bolnavicioasa care ne face sa nu ripostam si sa ne vedem linistiti de "ale noastre".

Temele evidentiate ca polemici in sine au fost aduse in atentie ca subiecte care trebuie dezvoltate intr-un cadru mult mai diversificat: pornografia ca imagine fixa a lucrarilor feministe, viata domestica si continua reevaluare a ei, lucrarile de arta feminista astazi in comparatie cu cele "fierbinti" din anii 70.

Feminismul ca framework pentru studiul istoriei artei nu este in mod serios luat in calcul in studiile efectuate in Romania. Poate din senzatia de demodare si instabilitatea academica a strategiei de evaluare feminista cat si problematica abordarii panoramice a artei intr-o viziune mult mai complexa, feminismul este foarte rar sau nu este abordat la un nivel teoretic actual. Proiectul Perspective 2008 - a contemporary feminist art project incearca sa aduca aceste polemici si in spatiul cultural romanesc. Nu este aici urmarita numai prezentarea unui anumit segment artistic, ci propunerea unui subiect si rememorarea in absenta memoriei directe (in Romania acest demers artistic nu a existat, cel putin nu constient).

Contemporana sau nu (in sensul intrebarii lui Catherine Millet din L'art contemporain - Histoire et geographie) arta feminista functioneaza sub o directie mediatica neobisnuita pentru arta: este propulsata si revine in atentie prin continutul moral si social cat si psihologic si personal (ca femeie relationezi cu lucrarile pentru ca reprezinta momente din viata ta- o viata universal valabila din prisma faptului ca suntem conditionate de propriul nostru corp), tehnicile si modul de prezentare sunt modelate in asa fel incat imaginile propuse sa fie cat mai directe, facand orice pentru a "make a statement". Prin stridenta vizuala folosita in arta feminista: prezenta organelor genitale ca imagine-rapel, repetand agresivitatea, reprosul constant, atacand stabilitatea, aceasta arta este in atentie pentru ca obliga si face asta impresionand si santajand emotional publicul: femeile rememoreaza amintirile cele mai puternice, barbatii se simt vinovati. Imaginea este revalorificata (estetismul care poate rezulta din imagini violente este reprimat) si gandita pentru a capta emotii puternice, pentru a gasi participare, intelegere si reactie; functioneaza ca un reminder pentru lucrurile mereu prezente in viata unei femei.

Feminismul in existenta lui artistica este pentru mine o modalitate periferica de a produce arta, izoland lucrarile intr-un grafic distinct de arta "generala", blocand prin etichetari respiratia tesutului artisitc prin : este arta feminista. Daca arta atrage cu sine totalitatea conexiunilor facute intre toate obiectele de arta din totdeauna, arta feminista se scuza (ne)politicos si se retrage. Ratiunile par aproape propagandistice. Incercand sa scape de excludere, feministele se autoexclud.

Am urmarit prelegerea cu mare placere, m-a fascinat felul in care Monica Mayer a vorbit, lejeritatea si modul destins, dar in acelasi timp captivant si extrem de implicat. Am recunoscut maturitatea unui artist care isi regandeste mereu lucrarile, convingandu-se de naivitatea celor vechi si aflat intr-o continua redescoperire pentru a prinde realul perioadei in care traieste. Sprijinul acordat mai tinerelor ei colege merita salutat si considerat si aici. Coerenta prezentarii si detaliile anecdotice m-au facut sa uit pentru doua ore ca nu sunt pe deplin de acord cu arta feminista.

desenam pentru Erika

2008-11-14T14:50:00.000-08:00

sustin initiativa valentinei

www.altedependente.blogspot.com:

“Desenam pentru Erika” - licitatie caritabila - 27 noiembrie 2008

Asociatia Art+Achitecture Today va organiza joi, 27 noiembrie 2008 la Anaid Art Gallery o licitatie caritabila, prin care incearca sa salveze o fetita de doi ani bolnava de leucemie.

Un numar important de artisti contemporani romani au donat lucrari pentru organizarea unei licitatii caritabile prin care se urmareste strangerea sumei de 200 000 EU, necesare tratamentului unei fetite de doi ani bolnava de leucemie. Erika Eleny Josian a fost diagnosticata cu leucemie acuta limfoblastica pe 31.10.2008 de Institul Clinic Fundeni. In august 2008, medulograma ei arata normal, cel putin asa sustin medicii care i-au facut analizele. La repetarea analizelor, doua luni mai tarziu, s-a descoperit ca are peste 90% celule blastice cu aspect morfologic limfoblas. Singura sansa de supravietuire este tratamentul in strainatate care trebuie facut imediat.

Costurile acestui tratament sunt foarte mari, iar parintii nu si le permit.

Ca sa o ajute, artistii romani s-au solidarizat, donand fiecare cate o lucrare spre a fi vanduta, in speranta ca sumele stranse vor acoperi o parte importana din tratament. Lucrarile lor, vor fi vandute sub forma de licitatie, joi 27 noiembrie 2008, la Anaid Art Gallery.

Va rog mult, promovati acest eveniment prin orice mijloc posibil!

Ilustratii

2008-11-14T04:43:00.000-08:00

Ilustatia - pe care o gasesc in carti, reviste, coperte, editoriale... este o imagine pe care o consider mult mai apropriata, cu care interactionez mult mai simplu si firesc. Existenta unei comunicari firesti intre text si imagine sau adaptarea si evidentierea partilor vizibile dintr-un text si apoi textul in sine din ilustratie formeaza un ansamblu care nu complica, ci vine sa contureze fara efortul greoi de "expozitie". Exista intotdeauna un calm atat de natural in ilustratiile din publicatii, te face sa te gandesti daca nu cumva ar trebui sa avem niste prompt cards cu desene cand vorbim sau macar un marker cu care sa putem mazgali oriunde ce incercam sa spunem.Poti sa izolezi intelesul intr-o imagine , o poti limita pentru a da o adevarata imagine asupra lucrurilor, asta nu micsoreaza deloc spatiul creativ.

imagini de pe http://clubulilustratorilor.blogspot.com/

Max Ernst

2008-11-14T04:40:00.000-08:00

fragmente de video-restituire : interviu cu Max Ernst
http://nl.youtube.com/watch?v=e3_dtaKxWco&feature=related

Leonora Carrington

2008-11-13T19:27:00.000-08:00

Leonora Carrington

Poezie si pictura, desen si text, suprarealismul pastreaza ambiguitatea formelor nedifinite ale imbinarii modurilor de exprimare.
Reactionand cu un "automatism" resimtit inainte de a lua contactul direct cu grupul suprarealist, Leonora Carrington alaturi de Marianne Van Hirtum, Gisele Prassinos si Remedios Varo, aduce o seducatoare paticipare feminina ca poet si pictor.
Il descopera pe Max Ernst prin lucrarea "Deux enfants sont menaces par un rossignol" si reuseste sa-l cunoasca in 1937 facand astfel contactul cu spatiul imaginativ al artistului, dar si cu viata sa.
Odata cu inceperea razboiului, cuplul Ernst-Carrington este bulversat si despartit, Max Ernst va ajunge in Statele Unite, iar Leonora Carrington dupa o oprire naucitoare in Spania unde este tinuta sub sedative puternice, va reusi sa se stabileasca in Mexic unde va activa in puternicul cerc suprarealist strans in jurul poetului Benjamin Peret. Relatia ei cu Remedios Varo ii va schimba viata, reusind sa lucreze impreuna prin intalniri frecvente, dar pastrandu-si caracterul artistic singular.
In 1948 are loc prima sa expozitite personala la New York, iar retrospectiva de la Muzeul de arta moderna din Mexic din 1960 ii va reaminti si "fixa" numele.

Construit aproape literar, universul imaginativ al lucrarilor este guvernat de o epicitate obligatorie care vine sa sustina efuziunea lejera a imaginilor folosite. Compozitia este structurata, scenografica cateodata, pentru a crea un plan primar ce spune o poveste cu ajutorul constructiilor fantastice, dar rezultatul nu este niciodata pierdut de o realitate considerata ca spatiu posibil.

Max Ernst - "Deux enfants sont menaces par un rossignol"

daca reusim sa trecem de introducere

2008-11-05T13:35:00.000-08:00

suie avec urmuz - meniu fix, fara bauturica

citeste Palnia si Stamate - stiu ca iti place literatura absurda. gusti un ionesco pe u, pe o .. cum iti place tie mai "tare". filistin sau nu, te omori dupa tot ce poate fi asociat in conversatii cu kafka: e placut, e kafkaian, kafkagean, kafkagit, ca kafka.
daca esti si cititor "Paula" - e clar te-ai cladit ca cititor dadaisto-realist.
Daca mai asculti si muzica si nu orice de muzica..nu mai muzica buna, nu? pai atunci e perfect, ca putem discuta mai bine si mai armonios..asa la un tete-a-tete, mai radem in stilul pavel gheo si ne gandim la legatura dintre versurile de la suie paparude si constructiile lui urmuz. de data asta nu glumesc.
deci e un fel de dada east pana la urma si o tot tinem asa.

A fost odata ca niciodata
7 baieti se omorau pentru o fata
Situatia in timp s-a cam denaturat
Baietii sunt gay femeile barbati
Poluarea i-a facut sa isi schimbe sexul
Isi fac modificari si corecturi cu flexul
Si pentru ca imaginea sa fie completa
In familie barbatul a devenit chiuveta
Va fi barbatul in viitorul apropiat
7 femei se bat pe un baiat
Acesta de frica se ascunde-n munti
Isi face cazermata inarmat pana-n dinti
Femeia enervata incepe sa lucreze
La masina timpului cu 6 viteze
Tot ce isi doreste e sa ajunga-n perioada
Cand baietii se taiau(?) sa-i cante-o serenada

fara alb-negru va rog

2008-11-05T13:27:00.001-08:00

Bogdan Croitoru

cateodata lipseste culoarea din fotografii. Lipseste un tipat, o incruntare spontana, un capac de frutti fresh, claritatea, evitarea formelor naturale, lipsa de eleganta riguroasa si minimala.
am gasit un echilibru de realitate in lucrarile lui Bogdan Croitoru.

Iosif Kiraly - regim de intregire

2008-11-05T12:52:00.000-08:00

Iosif Kiraly

"Reconstructiile" artistului blocheaza un timp distinct, pentru ca fragmentele "colajelor" sunt fotografii facute la ore, zile diferite, cand lumina, unghiul, atmosfera e schimbata, imaginea asamblata cu scotch de hartie conserva in esenta date reale. Timpii elapsed se masoara in neconcordanta suprapunerii, dar "periodizarea" este coerenta pentru ca merge spre a completa cadrul.
Desi comparat cu David Hockney, Iosif Kiraly vede si arata altceva. daca in lucrarile lui Hockney "strategia cubista" e folosita ca matrice pentru productia fotografica, la Kiraly imaginile create nu urmaresc sa arate o dimensiune revolutionara sau umbra cuiului ca statement (vezi Braque), ci observa si aduna stari, momente care pot construi ceva mai mult decat o imagine-studiu - e aici reusita surprinderii (in ambele sensuri) a vizibilului in prima ipostaza statica care isi amplifica intelesul raportat la privitor: primesti mai multe secvente in acelasi timp al aceluiasi lucru, le aduni si compui o forma personala si selectiva de a vedea.

chinese propaganda posters

2008-10-26T15:48:00.001-07:00

Am redescoperit cele mai evidente aspecte avangardiste twentish century: afisul de propaganda rusesc constructivist cu grafica lui incredibil de echilibrata. Gandidu-ma la arta afisului am dat peste un album extrem de bogat in resurse vizuale privind afisul de propaganda din China (si in special perioada anilor 70). o lectura usoara, placuta si "ilustrativa".

chinese propaganda posters
from the collection of Michael Wolf
Taschen

Arta de propaganda - afisele cu imaginile eroilor comunismului sau a conducatorilor partidului sunt difuzate si ajung in casa fiecarui om (cateodata tiraje care planificau cate 3 afise pe cap de locuitor), facand parte din viata lui zilnica, "aratand" intotdeauna ce este bine de gandit si facut. conduita este astfel directionata iar expresia artistica intretine o suprafata atragatoare, usor de inteles, cu mesaje usor de citit din imagini. functia didactica este una centrala: posterele de acest gen trebuiau sa educe si sa ofere exemple de comportare corecta inducand un anumit sistem de credinte si reactii in fata a ceea ce se cuvine sa faci sau nu.
Arta ajunge sa fie filtrata in instantanee realiste in formate mici (de cumparat in librarii) sau extinse pe suprafete imense pe cladiri. vizualizarea permanenta a acestor fragmente de putere reuseste sa impuna un impact imens vizual care este la fel de bine exploatat si in societatea actuala. o imagine este mai repede receptata si acceptata decat un text, mediul cultural-artistic este astfel stabilizat in exemple de urmat, "clisee" de constructie, cat si canon - reprezentarea lui mao ("hong, guang, liang" rosu, luminos, stralucitor).
Albumul strange o arhiva panoramica a afisului de propaganda din China, dar si eseuri-introducere, cu o nota justificativa, cu o privire reala, din interior.

PUBlic art

2008-10-26T00:00:00.000-07:00

Ce inseamna spatiu public pentru artisti? Este acelasi spatiu public pentru toti? Cine are acces la spatiu public? Exista un spatiu public?

Am construit intrebarile pornind de la relatia intre textul proiectelor de public art din bucuresti si desfasurarea lor reala.

Ce public a participat la “public art bucharest 2007”? Unde s-au petrecut actiunile proiectului? Au fost ele publice?

Public – spatiu public inseamna pentru mine strada, piata, parcul, orice spatiu exterior deschis oricarui cetatean, un loc extrem de vizibil si cunoscut care poate sustine anunturi de informare rapide : cum se intampla cu piata revolutiei, piata constinutiei, vesnicul “la tnb”, parcul tineretului, cismigiu etc.
publicul este oricine, nu exista target, nu exista limitari. Public inseamna in primul rand un drept, din moment ce uzantele politice se amesteca in viata oricaruia,”omul” fiind in acelasi timp votant, contribuabil si individ cu o personalitate singulara. Registrele astfel se “contamineaza”, nu poti evada obligatiilor de cetatean, cum nu poti evada de propriile reactii la cultura, arta. Politica are o mare relevanta in arta contemporana cum la randul ei, arta contemporana traieste prin mecanisme politice.

Trecand peste discursul sustinut pentru discutarea unei probleme de intelegere a unui proiect de arta din perspectiva criticii de arta, aleg sa-mi enunt clar opiniile de participant la spatiul public.
Pentru ca in primul rand sunt omul care merge prin oras si traieste aici si numai secundar persoana care scrie despre arta si o sa si motivez aceasta distinctie: ca studenta la istoria artei implicata in proiecte de arta contemporana am avut acces la desfasurarea unor actiuni artistice de public art...whatever that means pentru artisti si organizatori.... am participat la simpozioane si speechuri in sali in care eram maxim 8 persoane..tema fiind public art si publicul de arta contemporana si cum nimeni nu intelege si apreciaza arta contemporana. Ca persoana tanara care e inclusa numai in sfera publica si nu in cea academica nu am participat niciodata la un asemenea eveniment. Daca incerc sa disociez intre ce stiu prin simplu fapt ca am acces la sursele de informare din interiorul breslei si ce stiu ca persoana care citeste numai revistele oferite publicului am ca rezultat o persoana schizofrenica , am de fapt doua persoane care nu vor ajunge niciodata in acelasi loc. Daca din 24 fun pot afla de vernisaje de la atelierul 35, plus programe de muzee si diverse anunturi mai vizibile, de pe 'incepem' pot sa gasesc programe de seri artistice pe la ordinu arhitectilor, de diverse proiectii pe la apartamentul nu stiu carui artist ...
problema publica este disperarea cu care artistii, curatorii si oamenii implicati in lumea artei bucurestene denunta, mai mult acuza publicul ca nu este interesat si ca nu e deschis noilor abordari .. niste tarani.... atunci daca tot vor public de ce nu isi anunta vernisajele, proiectele, de ce nu exista publicitate?? cat timp colaboreaza si cu agentii de advertising .. de ce nu exista informare onesta, de unde elitismul de avort a faunei artistice de la noi? De unde frica de a avea public?
Dezgustul sta in faptul ca am avea ca public multe de vazut, pentru ca exista o puternica arta romaneasca facuta de oameni tineri cu multa energie si daruire... sunt convinsa ca problema lor sta in mediul in care au crescut si au invatat: sa stea impreuna si retrasi de lume, de a persifla si a se da interesanti, de a ataca superficial... asta au demonstrat scandalurile icr, atelier 35 si episodul berlin : ca exista o scleroza a artistlor, dar ca ea nu rezida in opera lor, nicidecum, ci in modul lor de a vorbi, de a NU se explica si de a trata publicul ca o gloata de idioti. Imi pare rau pentru lucrari care sunt cu adevarat bune, dar nu-mi pare rau pentru artisti care trebuie sa invete sa traiasca cu adevarat si sa nu mai fie alimentati cu izolare glucozica printr-un tubulet care nu comunica cu exteriorul neaos pentru a nu “infecta” crezul artistic cosmopolit.
Cred ca undergroundul nu mai e de mult la moda si mai cred ca spatiul public ar trebui tratat ca atare, ca un spatiu public pentru toti...sa coboare arta in strada? nu.. nu ar trebui sa coboare, ar trebui sa accepte sa ni se alature facand asta numai “urcand” pe strada din subsolurile pe unde sta ascunsa.

jazz up

2008-10-23T16:19:00.000-07:00

Concert jazz - al jarreau
master of jazz

no words to describe.

arhitectura-fragmente de calatorii

2008-10-23T14:22:00.000-07:00

Bienala de Arhitectura - expozitia de la 'Galeria Noua' - a.k.a galeriile de Arta a Municipiului Bucuresti

Stefan Tuchila si Cosmin Caciuc

Arhi-turismul

in "constructia" oricarui artist, arhitect, scholar, experienta vizuala nu e un accesoriu sau o optiune, este insasi baza cu care se lucreaza mereu. ceea ce vezi alcatuieste insasi structura de rezistenta a oricarui demers sau simple pareri. acumularea datelor vizuale "incarca" viziunea de ansamblu a datelor contemporane. conexiuni sunt facute iar orice noua 'intalnire'- imagine poate fi un starting point pentru un proiect cu totul nou.
Seria de fotografii expuse din galerie, sub forma unui jurnal-colaj aparent turistic, face legatura intre faza de asimilare, de contact cu realitati culturale distincte si intre procesul de creatie, de transformare a materialului vazut.
printr-un mapping personal poate fi inregistrat stadiul de 'receptare' si de 'redare'. Turismul care asimileaza cele mai negative conotatii se refera mai mult la o experienta traita intr-un grup mare de oameni cu un scop bine definit: de a "vedea" cat mai multe landmark-uri in cel mai scurt timp. astfel delimitata imaginea actiunii in sine, turismul devine o componenta aproape nociva. pentru ca a calatori este in final o experienta interiorizata, contactul cu exteriorul se subsumeaza in gros plan in afara turismului. in orice caz turismul ramane termenul motor, punct fix imposibil de inlocuit.
prin titlul expozitiei, termenul e revalorificat si reiterat intr-un circuit al valorilor culturale asa cum se intampla cu mult timp inainte sau cum ar trebui sa se intample de fapt.
Momentele arhitecturale surprinse in viena, paris, praga sau anywhere else surprind implicarea 'privitorului', a 'turistului' , a arhi-turistului, relatia sa cu locul vazut si in acelasi timp reinterpretarea lui.
Spatiul in sine e remodelat si capata valente diferite fiind scos din contextul sau geografic si 'adus' aici pentru a 'instiga' la arta.

anca benera

2008-10-22T17:50:00.000-07:00

Art Sickness

10,000 sick bags (for intellectual discomfort)
Ongoing project, 2006 (24x12x6 cm each)

2007

Anca Benera este foarte prezenta in arta contemporana din Bucuresti, in galerii, muzeu sau prin oras, dar si cu o multime de expouri 'afara'.
'Interventia' sa la Bienala Tinerilor Artisti cu propria incluziune a unei bienale - "Fake Biennial Bucharest" - transforma Bucurestiul intr-un creator involuntar si, in ipostaza asta, credibil, de arta. .. 'replica'pt lucrarea lui andrei cadere mi se pare deja un icon.
iar siteul creat impreuna cu Arnold Estefan - http://www.conjoint.ro/ - este infernal de atractiv.. (chiar daca jocul cu iepurii e criminal).
da, 100% a fan.

dtailed - outlook

2008-10-22T17:15:00.000-07:00

ENTROPY - bucuresti

dtailed - Tudor Prisacariu
http://www.dtailed.com

Nu stiu exact cum am dat de siteul lui Tudor ... important este ca s-a intamplat.
fotografiile lui, inca de cand le-am vazut prima data, mi-au dat un imens sentiment de liniste.
Tot proiectul entropy, cumulul de lucrari este impresionant iar fiecare secventa vizuala inregistreaza o stare conturata perfect. artistul e ironic, dar cald, cu un ochi antrenat pentru a surprinde toate "nuantele" posibile - le scoate in evidenta si le identifica.
e o descarcare atat de lejera a imaginii.

Ame

este ea. urmarita in fotografii pe parcursul relatiei, seria acestor 'statice' cu ame conserva o delicatete incredibila. ea poate exista sau nu in realitate, asta nu conteaza, imaginile cu ea, imaginile cu ame exista pentru a crea o poveste fara text. portrete cu naturalete, cu 'real'.

Imi plac foarte mult lucrarile lui Tudor si imi permit sa-i spun simplu Tudor, sunt doar 3 ani diferenta intre noi. imi da multa energie entuziasmul lui pentru arta si proiecte creative, e genul de artist care chiar construieste ceva si asta e genial la el.
Astept noi lucrari si sunt tare curioasa cum o sa iasa 'incotro' .
http://www.incotro.org/

blazarTe

2008-10-21T16:04:00.000-07:00

astazi vom vorbi despre blazarea mea.

si vom porni de la o discutie pe care am avut-o ..de fapt o am chiar acum cu ionut.

tot folosesc cuvantul asta, mai trist e ca multi il folosesc ca sa ma descrie. in mare toti stim ce inseamna orice cuvant pe care il folosim ..adica stiu ce inseamna blazare, blazat dar cum rigoarea cere lucruri mai concrete decat ce as putea eu bricola sa sune ca o definitie, am cautat:

BLAZÁT, -Ă, blazaţi, -te, adj. Dezgustat, incapabil de emoţii şi de sentimente, indiferent.

BLAZÁ//T ~tă (~ţi, ~te) (despre persoane) Care a devenit incapabil de a trăi sentimente sau emoţii puternice. /v. a (se) blaza

BLAZÁ, blazez, vb. I. Refl. şi tranz. A(-şi) toci, a(-şi) pierde sau a face să piardă intensitatea simţurilor şi a emoţiilor; a (se) dezgusta, a deveni sau a face să devină indiferent.

e socant sa faci contactul cu sensul 'real', ala doctoricesc al cuvantului.. al oricarui cuvant.. si cum am o relatie de lunga durata cu acest cuvant in special parca acum este momentul cand imi dau seama "cu cine stau in casa".
prefer sa le iau pe rand: dezgustata - sunt. sunt dezgustata de toate combinatile care se fac prin lumea asta artisticoasa, de cercul inchis, de elitismul provincial, de incapacitatea de a participa sau a stii lucruri de altfel care ar trebui sa fie publice pentru ca se prefera sa ramana pentru a few good men. pentru ca ma scarbesc oamenii care au pretentii de tot felul dar nu au muncit niciodata pentru asta, pentru ca e o gramada de prost gust pe care instinctiv m-am antrenat sa nu-l mai observ dar care la un moment dat te loveste. dar dezgustul asta e fluctuant pentru mine cateodata e atat de coplesitor incat se transforma lejer in amuzament, pur si simplu ma amuza tot ce ma dezgusta, cateodata cad pur si simplu intr-o depresie frenetica agitata and i shut down...

incapabila de emotii si sentimente? un profil trist, a unei chestii jalnice oricum. sentimentele nu imi lipsesc si sunt chiar foarte usor de accesat si upgradat, ma impresioneaza aproape orice... dar de ce nu iese asta? nu sunt incapabila de emotii si sentimente... o sa-mi repet asta de mai multe ori.

indiferenta - i don't buy this... daca as fi indiferenta as fi in primul rand interesanta si foarte in regula. nu as mai avea stari de confuzie generala si alarme de pesimism.

sau care a devenit incapabil de sentimente si emotii puternice - aleg "a devenit" - exista o posibilitate, dar nu e decat un fire wall.. ce inseamna emotii puternice? ravasitoare? complexe? intense? puternic suna a ceva foarte decis, sigur, de neclintit - de unde atata stabilitate?

acum ca am trecut prin asta.. ca tot incerc sa-mi explic ce e blazarea asta, care e reteta? efecte adverse si recomandarile farmacistului.. cred ca ce am eu e o stare nu o devenire, o chestie progresiva, acumulativa ..adica ma simt "asa" de aproape un an jumate.. e la fel .. pe puncte: simt ca nimic nu are rost, ca totu(l) e in van, ca nu exista prea multi oameni in regula, ca sunt obosita si ca nimic din ce am facut nu are nici un rezultat.
asta ma face blazata? e de rau?

ma simt pierduta, dar nu cred ca sunt singura.. mi se pare insuportabil ca nu sunt mediocra in ochii celorlati... urasc ideea ca ceilalti ma vad ca nu stiu ce ingamfata doar pentru ca vorbesc si spun ce cred, ma enerveaza ca oamenii nu isi dau seama ce persoana simpla sunt de fapt si ca ies in 3d doar ca sa ma apar impotriva impermeabilitatii in general. ca am nevoie de chestia asta - sa ma exprim, sa comunic.. nu pentru ca as crede ca ce spun eu e relevant si nici nu vreau ca cineva sa fie de acord cu mine - asta ar insemna ca nu sunt prea atenti la ce spun - am nevoie sa spun ce gandesc si simt, asa crud, direct.. that's the real me, as good as it gets.

nu stiu care sunt optiunile, cum te lupti cu ce esti si cu felul in care reactionezi ... e ca in bitch cand spune tipai hate the world today, i know but i can't change.. poate si meredith brooks e blazata.

cum as putea fi blazata cand bob marley e poetul meu preferat?
cand beirut - elephant gun ma relaxeaza?
cand literatura cu adevarat buna inseamna mary poppins si doctorul au ma doare?

nu sunt nici indiferenta, nici incapabila de sentimente, nici tocita sau ce mai apare pe sus .

cred ca e 'doar' momentul asta cand imi dau seama ca nu mai am 16 ani si e atat de groaznic cum nimic in viata mea nu a fost si nu se compara cu nimic, nici cu operatia mea, nici cu toate chestiile nasoale prin care am trecut. si asta e climax-ul problemei pt ca sunt intr-o debusolare continua dar in acelasi timp e ceva in mine ..ca un fel de baterie de laptop dar cu electromotor care ma misca si ma face sa continui involuntar si practic merg inainte fara sa-mi dau seama ca fac asta ..si sunt total out of context.. e foarte derutant. sunt exact ca 'trage-impinge' din doctoru au ma doare - o parte din mine ar vrea sa se inchida intr-o debara, sa stea singura si sa planga, iar cealalta parte e hotarata, nu e fricoasa, actioneaza , merge inainte. asta e blazare?

i'm just havin a shitty year(s), i'm not a bad person.

garfield este alter ego-ul meu, intr-o alta viata am fost lasagna.

accidente

2008-10-20T14:08:00.000-07:00

traind intr-o familie de economisti, am fost invatata de mica cele 3 reguli de aur ale economiei mondiale:
1. nu trebuie sa existe cerere, asta se creeaza
2. prostul nu trebuie sa-l chemi, vine singur
3. orice ai face, nu da la ase

desigur tata a avut grija sa ma alimenteze mereu cu : urmareste bursa, mergi pe instinct, investeste nu tine banii in banca si clasicul time is money... pe ultimul l-am descoperit cu adevarat in ultimele doua saptamani cand am facut un life decision : impreuna cu o colega de grupa ne-am asociat, foarte biznisy asa, si vom deschide, in cel mai scurt timp sper, un magazin pentru artizanat si produse hand made... ce vrem noi sa facem e destul de utopic in sensul economic al conceptului: vrem sa aducem tineri studenti, artisti sa le expunem lucrarile (design, accesorii, grafica, pictura, fashion si cam orice gasim interesant si plin de talent around) si sa le vindem evident...
spatiu am gasit, the paper work is just gettin started si eu ma rog sa nu fac un preinfart( sau poate o sa fiu doar devorata de caini alsacieni) pana la deschiderea propriu-zisa pentru ca sunt complet stresata de absolut tot ce se intampla in jur. e o responsabilitate imensa si lucrurile trebuie facute ca la carte, ca la cartea aia mai juridica. am cosmaruri si atacuri de paranoia si panica pentru ca vreau ca totul sa fie absolut perfect, pentru ca sincer cred in proiect si pentru ca am vazut ca exista o multime de oameni indragostiti de cea ce fac, chit ca e hand made sau pictura, oamenii astia ma fac sa imi doresc sa nu plec din scleroza asta de oras de care sunt pierdut sedusa.
sunt intre scoala, scoli,organizat workshop, vanat artisti, drumuri la ateliere, sticlarii, cautat mobila pentru amenajare si avocat... si cum toate lucrurile complicate nu sunt niciodata de ajuns de complicate si stresante ... trebuie mereu, dar absolut mereu sa primesti a pie in the face.

exista oameni frustrati si incapabili ..cateodata cred ca sunt inconjurata de ei .. poate e un fel de conspiratie secreta impotriva mea .. nu, nu sunt chiar atat de paranoica ... dar cand vezi ca si oamenii care au pretentii academice sunt la fel .. e mai mult de o conspiratie, e un fel de macel.
nu pot sa nu scriu despre un prof care mi-a distrus ziua astazi si pe care vreau sa-l run over cu masina ..dar cum nu am carnet .. nu cred ca voi face asta.. tipu asta, pt ca e un tip tanar, but not in spirit ..anyways .. a inceput sa vorbeasca despre cum arta pentru arta, in speta pictura este cel mai bine reprezentata in bauhaus si multe alte enormitati.. .. am fiert, simteam ca vreau sa ma urc pe banca si sa sar si sa-l lovesc cu .. orice as fi gasit in jur, un scaun, un proiector, o atentie, o maslina, o scobitoare straina, nu?
si dupa ce faptul e consumat, tipu e convins de ce spune .. intervin ..incerc sa-i explic , sa-i dau argumente .. ma lupt. imi spune ca el are dreptate si incheie discursul obosit de toata revolta mea dand ca tema un rezumat..un rezumat ..da. in afara de faptul ca mi-a scazut glicemia de nervi, trebuie sa-l suport un semestru intreg, pe el si pe absurditatile lui. stau acum si ma gandesc , cu mai mult calm desigur ca oricine poate fi profesor .. adica o multime de oameni iau diplome in fiecare zi..nu conteaza noptile nedormite, drumurile facute in paris, viena si berlin pt a-ti lua cele mai bune carti pe subiectul tau, daruirea si pana la urma oricat de siropos suna - sacrificiul .. pentru ca te sacrifici pt ceea ce vrei sa faci , pt ceea ce iubesti cel mai mult ... pt ceea ce mi-am dorit sa fac inca din clasa a cincea. si in continuare daca mai reflectez mult imi dau seama ca probabil nu are nici un sens sa ma consum pt o chestie pe care o poate face oricine pe baza de hartii - sa fii profesor.
in timpul cursului odios mi-a trecut prin cap sa trimit dracului aplicatiile alea pt master prin strainataturi .. lucru pe care nu vreau sa-l fac sau nu voiam sa-l fac din convingerea ca ce e de facut e aici si daca esti smart enough poti avea totul chiar aici. ma cunosc .. daca e sa plec o s-o fac numai cand o sa stiu ca nu mai am pt ce lupta aici, ca toata banda de nebuni si idioti m-a invins..nu o sa ma mai intorc, o sa fie un protest.. o sa fiu trapped .. neoxigenata cu 'adevaratele realitati' de aici. eu de fiecare data cand plec simt ca pierd ceva de aici ..e ciudat .. poate asta vine tot din ce mi s-a repetat de cand eram mica, toata educatia asta nationalista pana la urma pe care o constientizez si de care nu ma pot desprinde.. ironic enough sunt prea putin romanca .. dar simt starea asta de romanism ..care nu e nici balcanism nici "esticism", e ceva propriu, greu de determinat .. pe care il simti sau nu. e ca o boala cred ..ca albinismul .. multi cred ca e un dar sau o diformitate.

poate a fost doar luni si de asta s-a intamplat, dar pe tipu ala tot vreau sa-l bat pana o sa-si dea seama ca el greseste... poate ar fi mai intelept sa-l torturez psihic.. sa ma duc la fiecare curs ca sa ma explic constant, dar nici nu se poate altfel daca numai intr-un curs a reusit sa distruga istoria artei, modernismul si avangardele si ceva arta romana, plus ca are un vocabular de pop music. unii oameni sunt mai simpatici daca nu vorbesc. agresiv? nu cred. doar necesar.

cateodata as vrea sa am un raspuns clar si usor de inteles pt toata lumea: fuck off, spus evident zambind galant cu un ton suav.

din seria voluntariate

2008-09-30T14:18:00.000-07:00

Ma voluntariez zilele astea pe la sala Dalles in incercarea de a fi de ajutor in organizarea Bienalei Tinerilor Artisti care va avea vernisajul sambata asta, adica 4 octombrie de la ora 18:00.
Sunt in etapa de cunoscut oameni si incercat sa ma integrez in peisaj ..o sa revin cu un jurnal de bord al experientei dupa ce mai pun osu la treaba ceva timp... pana acum all is well.

Paul Neagu

2008-09-29T16:53:00.000-07:00

mi-a consumat ceva energii duminica asta, nu am reusit sa-l duc exact unde voiam dar here it is .. un articol despre Paul Neagu :
de gasit pe www.artistiromani.wordpress.com (site la care sper sa contribui si in viitor cu materiale onorabile, un site facut cu dedicatie de catre o persoana cu adevarat driven si pasionata de arta - valentina). recomand.

spray it, say it

2008-09-29T07:15:00.000-07:00

Subway Gigolos
Galeria Kollector
Blanari no.21 - Ollie Gang Shop

magazinele de "out"wear extrem s-au inmultit intr-un mod incredibil .. pe vremea mea exista boarder's ca epicentru al grooveului skate..adica sk8..si atat. Ce imi place la locurile astea inghesuite de outfituri, shuzuri si bagsuri icons ca eastpacku' este ca incearca sa combine registe diferite: carti cu tenisi, hanorace, ceaiuri, accesorii, reviste.
multe dintre ele reusesc sa creeze o atmosfera foarte chill si ok, matura ..cum e flowul in shopu de pe smardan. e cumva toata atitudinea pro sport, dar nu agressive alaturi de un front puternic eco .. cred ca deja magazinele astea merg pe o linie de marketing foarte bine delimitata, creand un intreg mod de viata in jurul produselor vandute ..care fiind de fashion pana la urma bricoleaza o imagine... chestia asta trebuie discutatata mai mult.. e un intreg subiect de cercetare..serios!
trebuie sa recunosc ca titlul expozitiei m-a determinat sa ma duc sa vad despre ce e vorba ..mai ales ca stiam ca va fi o expozitie de fotografie "lejera" in galeria din ollie gang shop m-am dus asa ..extrem(e) de degajata. Am petrecut relativ putin timp inauntru, dar imaginile raw de acolo sau care trebuiau sa aiba acest efect, taste si after taste mi s-au parut dragalase ..chiar simpatice.. nimic dur, real ..chiar daca "secventa reportaj" ar fi trebuit sa lase impresia asta. nu au putere, cruditate adevarata... mi se pare aproape trucata..dar cine stie ..cred ca nu mai am varsta ca sa pot aprecia corect si ..extrem.

colour me Kubr.. Bucharest.

2008-09-23T01:24:00.000-07:00

zilele Bucurestilor, zile cu agitatie si viata.
20-21 septembrie

Universitatea in camuflaj, nu credeam ca va fi posibil... dar se potriveste perfect. the battle is on pentru a de-deprima orasul.
program de colorat, carte de colorat - oras de colorat.
incercare de a scoate oamenii din casa, din fata tv-ului, loggin off de pe mess - toate ca un fel de rehab pentru bucuresteni plictisiti, sechestrati de obicei in casa in week end.. sambata umbland prin centru puteai sa crezi ca traiesti intr-un oras chiar normal, asa cum ar trebui sa fie Bucurestiul: cafenele pline, magazine deschise pana tarziu, cu atmosfera degajata.

Jazz vibe

2008-09-22T14:27:00.000-07:00

“Nonsincretismul Artelor”
Muzica Mircea Tiberian si Liviu Butoi
Video Ioana Ionescu Clidus
Poeme de Ion Muresan, Ioan Es Pop, Eugen Suciu
duminica, 21 septembrie

Bucurestitudine
Seara de jazz, poezie si arta video, intre prieteni la un pahar de pinot noir.

Poezia mai trebuie spusa si cu voce tare, nu citita intotdeauna in gand, in liniste. Exista teatru in poezie, o experienta care implica participare, real. Am urmarit cuvintele uitandu-ma la pantofii celui care “vorbea” poeziile, pe rand le-am privit picioarele ascultand.. nu stiu exact de ce am facut-o, poate pentru ca nu ma puteam uita direct in ochii lor, mi se parea prea violent sa fac asta, as fi stricat echilibrul subtilitatii prin care momentul era creat.

insertiile video au amplificat, au conturat muzica si au dat imagine senzatiilor literare. Imagine, sunet, cuvant la un loc, impreuna dar bine delimitate, structurale si individualizate prin pauze si repitivitate.

old age

2008-09-12T13:54:00.000-07:00

ca sa-ti placa art nouveau-l ai nevoie de putin timp ..si jur ca nu conteaza ce browser folosesti.. ca sa apreciezi si sa ramai indragostit de art nouveau ai nevoie de mult mai mult, un background vizual solid lipsit de snobisme pentru ce e hot si ce e not in agenda fashionistului de arta. Daca acum suntem in perioada cartoon-photo-new-old media-si ce mai e - unde conceptualizarea e mama lor, eu sunt in perioada back to basics.. extrem de necesar: pentru un segment de contemporaneitate care respira numai prefabricate accesorizate, discutia despre artizanal, despre ornament si structura pur decorativa fara o functie etica sau programatica de convertire la dictatura eco .. este cel putin inexistenta.

cum iti dai seama ca esti inca un amator in probleme de arta? cauti artisti preferati, ii guglezi cu atentie si ii captezi in forma electrica, important: sa fie putin sau deloc cunoscuti si sa aiba lucrari de actualitate. te convingi ca iti place, ajungi sa te imbraci cu el pentru a te obisnui .. clar: "there is no sparkle"

cum isi pot da seama ceilalti ca esti real ? recunosti degajat ca impresionistii ruleaza chiar daca sunt supra expusi, prea bine cunoscuti si poate prea "banali"..i-ai cunoscut in musee d'orsay, ai avut o confruntare violenta, l-ai injurat putin pe renoir pentru lancezeliile tarzii, te-a batut gandul sa il scoti pe monet la o bere.. i-ai inteles numai dupa ce ai trecut prin toate formele de arta moderna.. spui sec ca iti plac pentru ca ce picteaza e frumos ..spui asta si razi..te gandesti cat de mult iti plac oamenii care te intreaba care e pictorul tau preferat ..ce intrebare odioasa .. iti vine sa-l bati ..arta se rezuma la optiuni de gust? da! imi place Botticelli pt ca arata incredibil, "da bine in galerii".
sinceritatea e trickul cand vorbesti despre arta, nimanui nu-i pasa de teorii, concepte, legaturi intre filosofie si pictura, punctari literare..
vrem feedback ..asta asteptam ..raspuns imediat ..ca pe mess .. aftertaste-ul e o chestie de ..gust.

am pornit de la un intro pe care trebuia sa-l fac pentru fotografiile cu arhitectura din oradea.. am plecat cu gandul asta si pe drum m-am enervat ..desigur momentul "secesionist" oradean merita un alt spatiu si un alt input, dar e antrenant sa te lasi putin dezarmat in fata lipsei de structura, sa disperi si sa te apuci sa scrii cam orice..aproape orice.. destul de abstract? devin prea contemporana.. la dracu, din nou.

Won't You Come On Over? Stop Making A Fool Out Of Me

2008-08-23T14:59:00.000-07:00

ma sperie ca nu am mai scris din mai.. si pentru ca am fost intr-un blocaj scriitorices total toata vara asta m-am preocupat sa ma ocup cu alte ocupatii.
am tot cautat momentul oportun sau inoportun(scheme de marketing ... my bad) pentru a reveni la ceea ce ma face fericita cu adevarat: blogul meu in care am tot inghesuit bucatele din ce sunt eu, nu intotdeauna in negru pe alb (nu toata lumea e minimal)
nu intotdeauna ceva stabil, efuziune is my middle name, complicat dar credibil.

i just turned 21... pentru toti emo kinderii out there: this age blows, 16 ani e "bucata de prajitura". Regret toata perioada taifunoasa din liceu pentru ca imi dau seama ca eram doar paranoica, acum am probleme... reale, even! Ultimul an de facultate-viitor licentiat somer caut masterat!, ceas biologic, makin' a livin', incercand cu disperare sa nu uit de ce iubeam istoria artei,sa ma apuc de some real hardcore art writin' ..si asta e doar varful icebergului...

toate lucrurile astea combinate intr-un stil molotov si nerabdarea de a trece peste momentul ostentativ-depresiv primavara-vara au construit my comeback.

la un moment dat uitasem ca mottoul blogului este: imagini in cuvinte.. pur si simplu scriam pentru ca asta simteam sa fac mai tot timpul... m-am gandit foarte mult la cum am inceput sa scriu aici si am recitit.. a fost un bittersweet symphony (nu?) this life.. nu pot sa stau departe .. poate nu ma blogaresc corect, poate nu o fac de destul timp, dar e ce trebuie sa fac.

pentru entryul asta nu am nici o expozitie de prezentat sau artist.. sincer..am fost recent catapultata in universul capitalist si inca nu m-am reconectat la evenimentele artsy. e un text despre mine. sunt fotografii cu mine despre care nu stiam, le-am primit pe mail de la un prieten foarte atent cu viitorul meu academic care mi-a inregistrat traseul meu de explorator de galerii de arta.. sunt eu in timp ce merg de la un muzeu la altul, eu inregistrand fotografic diferite expozitii... sunt imagini ca intr-un fel de 'how it's made' a blogului.. daca in toate celelalte entryuri sunt fotografii cu obiectele de arta acum puteti vedea si persoana care facea all the dirty work.
this is me, nu prea inalta, nu prea atenta la ce se intampla pe strada dar atenta la toate detaliile de pe peretii 'cutiilor cu arta' (that's slang for art galleries), putin cam prea blonda cateodata, cu un aparat digital micut dar harnic, prea directa cu ceea ce cred si cu multe lucruri de spus despre arta ..oricand si oricum (dar de preferat cu o tigara aprinsa intre degete).

imagini in cuvinte- blog vizual-literar
autor - madz (aduce a meds dar nu suntem fani placebo)
atmosfera - reala bucuresteana
cuvant preferat - dubios
film despre care am putea scrie peste 100 de entryuri - fame
cel mai odios subiect - pasarile
ce gasiti aici - texte-pretexte despre ARTA

nu e un rebranding, nu e un recovery.. e ca o prietenie veche.. recuperam pe parcurs si ne intalnim la o cafea ca si cum nimeni nu ar fi tipat sau pastrat linistea atata timp.

de pus pe gard

2008-05-13T16:36:00.000-07:00

expozitia in plein air mediafax are calitatea de a fi extrem de vizibila - i like that a lot- ai libertatea de a privi cum vrei, de a te misca, de a fuma, de a te plimba si observa doar cu coada ochiului sau din masina - anything goes si asta este pentru mine un lucru bun.. dar lejeritatea este si mai expusa cand este literarmente "pe gard". captionurile sunt inundate de traduceri proaste in engleza si chiar si pasajele in romana sufera de lipsa de atentie a organizatorilor.
cu asta scade calitatea "expunerii" dar pana la urma dupa ce te-ai enervat putin la alaturarile autiste de cuvinte si ai injurat profund traducatorii poti sa te bucuri de imagini.
si eu am gasit my favs in:
liviu chirica- campionatul national de off-road
bogdan maran- turul ciclist in romania
ovidiu iordachi- razie electrica in galati
bogdan stamatin- targul anticarilor

bucure stii de mars?

2008-05-13T16:09:00.000-07:00

am fost duminica la marsul de protest pentru bucuresti.
i-am promis lui alex (binescu) ca incerc sa filmez evenimentul- nu am facut cele mai reusite inregistrari dar experienta in sine a fost interesanta: printre oameni, pe langa ei, incercand sa "capturez" totul - m-am simtit putin ca un mic reporter pe teren.
sunt alaturi de orice manifestatie care are in centru discutarea enormitatilor urbanistice din bucuresti si ma inclin in fata oricarei initiative constructive si pline de energie. DAR
imi este foarte greu sa spun clar ca sunt de acord cu ce s-a intamplat duminica. respect intentia si scopul de a crea awareness dar stiu ca nu pot fi chiar cento per cento cu vederile prea radicale si prin asta ma refer la agresivitatea cu care se refuza de a gasi un dialog intre nou si vechi.. aici ma gandesc in primul rand la oamenii care urasc cladirea uninuii arhitectiilor din piata revolutiei sau fatada novotelului.. mai mult ca sigur si lipsa de informare asupra acestor optiuni de includere a unor elemente de arhitectura veche feat. sticla este generatoarea unui mare repuls in fata cladirilor noi, de tip "zgarie-nori" - din mentalul urban.
o spun sincer, eu nu am o problema cu cladirea de langa catedrala sfantul ioan, mai mult cred ca va arata foarte bine dupa terminarea lucrarilor.. daca se alege sa se distruga "blocul" deja inceput acolo - si asta e ok pana la momentul in care aceasta actiune va pune in pericol, de data asta, cu adevarat catedrala.
da, am o problema cu buildingul de langa armeneasca, "de langa" este un understatement desigur, acolo chiar nu este respectata nici o regula a bunului simt practic, constructia noua sade in clopotnita.
ce incerc sa punctez aici este ca o deschidere spre nou este necesara si poate fi chiar placuta si interesanta.. si fireasca pana la urma. ce nu este in regula este punerea in pericol a cladirilor de patrimoniu si de reala valoare si proasta alegere a designului - ma gandesc aici la hotelul turcesc de langa capsa(apropo de ce trebuie sa stea bei kemal tocmai acolo?care e legatura cu bucurestiul? .. din micile mele neintelegeri cu orasul) sau la aspectoasele primarii si sectii de politice a la moderne.
modernul poate fi contrabalansat intr-un mod superb de ce avem vechi.

duminica, pe o bucata de material alb, oamenii au scris ce si-ar dori sa existe sau sa se imbunatateasca in bucuresti. s-a scris despre pastrarea identitatii bucurestiului. mi se pare esential, dar care este identitatea bucurestiului? ce ii creaza personalitatea?
take a walk
si o sa vezi ca tocmai contrastele puternice si evidente, lipsa de uniformitate ii dau culoare.
my city is an openminded one, my people .. not so much.

cuvinte pe care le folosesc

2008-05-10T18:37:00.000-07:00

hopes, dreams we may keep for ourselves
certainty we keep for others.

construim

2008-05-06T13:24:00.000-07:00

atelier in tranzitie - in vechea si regretata aripa a librariei eminescu

vernisajul a fost astazi de la ora 5 .. multi oameni, multi artisti..
spatiul incredibil exploatat cu arta ingramadita este primitor si bine intentionat. nu am mai vazut atata conceptualizare la un loc de mult. cred ca este evenimentul stagiunii.
spatiu de dialog si de explorat.
erau si multi copii astazi la vernisaj..am vrut la un moment dat sa alerg si eu printre lucrari si sa chicotesc, sa ma joc cu sacii negrii si cu panzele de pe acolo.. pentru ca asta a fost senzatia mea - atelierul in tranzitie e un loc de joaca in cel mai serios mod si in cel mai placut.
chiar daca aranjarea expozitie in sine e mult prea dezordonata chiar si pentru ceva atat de "tranzitional", e o galerie flotanta pe care o voi urmari luna asta.
aerul de carelessness a fost pana la urma unul prietenos.
lucrarile sunt punchlines si trebuie luate ca atare.
de nu vrei asta .. snap a picture si pune-o pe perete la coltul proiectului lui michele bressan, sau raspunde daca poti ; iti place ce vezi? ; in alta ordine de idei : adam atat d einalt, unde se duce? ;sculpturi urbane : invazia continua; inevitabila moarte a artistului si nu uita sa porti manusi de protectie pt ca suntem in constructie.
to read apres vizionare, thank you.

remember me..carol?!

2008-05-06T13:09:00.000-07:00

regenerating carol..tematic e bine, pozitionarea nu mi se pare cea mai happy, u don't really get the whole picture.. si poate multi se intreaba carol, carol.. who the fuck is carol.

ciubi in vechi

2008-05-05T15:25:00.000-07:00

l-am gasit pe domnul pisica patrata chiar la el "acasa" in constanta, in centrul vechi

in crama nu e vin, e arta

2008-05-05T14:48:00.000-07:00

in constanta muzeul de arta este un loc cel putin ciudat: convietuirea spatiu nou - spatiu vechi-si-dupa-perdea, o colectie mare de lucrari care surprinde prin juxtapuneri indecise (marcel iancu langa corneliu baba),o gramada de expozitii temporare cu arta contemporana ...
all in all, amestecul cronologic este astupat de diversitatea lucrarilor, stopuri obligatorii la camerele dedicate lui petrascu, pallady, tonitza, tuculescu(care nu poate fi privit destul si inteles destul) si avangardei (lucrarile cameleonice ale lui maxy, mihaileanu si genialul portret de fata semnat marcel iancu, ).

ajungand pe scara "de serviciu" la parter am ajuns mai departe, mai jos , in "crama" salii de expozitii temporare si am vazut lucrarile de mai sus.
mi-au placut mult cum imi place orice din seria iubitului meu "academism avangardist". nu am gasit trairi inedite sau explozii de idei, m-am bucurat doar de culori si de textura, de suprafata lucrarilor, o suprafata uscata, cu carton si pasteluri. spatiul expozitional a pus in valoare seria de tablouri, caramida s-a amestecat cu culoarea cartonului lipit pe deasupra si atmosfera a devenit uniforma, linistita si tacuta.

expozitie la galeria museion - muzeul de arta din constanta

bucbiz

2008-05-05T14:46:00.000-07:00

a site i enjoy
http://bucharestbusiness.ro

corpul nostru

2008-05-05T14:33:00.000-07:00

rezumatul pentru conferinta "imaginarul corpului uman" care va fi pe 17 mai.

Autoportretele Fridei Kahlo: durerea este in corpul femeii.

În viziune artisticǎ, corpul uman poate deveni un mijloc pentru a proiecta relaţia dintre lumea exterioarǎ şi cea interioarǎ, corpul devenind astfel un mijloc pentru a exprima o “deformare” vǎzutǎ singular.
Autoportretele Fridei Kahlo aduc ca imagine centralǎ propriul ei corp torturat de durere, durere simţitǎ în viaţa ei realǎ. Abordarea atât de personalǎ a corpului genereazǎ mai multe straturi de interpretare. La suprafaţǎ se pot identifica datele biografice transpuse în imagini, în picturǎ. Mergând în profunzime, se distanţeazǎ probleme de ordin social ,universal valabile, (locul femeii în societate, în familie), poziţionarea femeii artist,”datul” de a fi femeie.
Important de notat este cǎ artistul începe sǎ picteze în timpul convalescenţei care a urmat unui accident ce îi va marca viaţa. Mutilarea corpului şi suferinţa este transferatǎ pe pânzǎ, creându-se o reevaluare continuǎ a corpului pânǎ la moarte (tema majorǎ a tuturor lucrǎrilor sale fiind autoreprezentarea). Corpul Fridei este pus în relaţie cu experienţe traumatizante (pierderea sarcinii – în Henry Ford Hospital, moartea iminentǎ The Broken Column, violenţa A Few Small Nips ), experienţe resimţite simbolic la nivel general de cǎtre orice femeie.
Compoziţia lucrǎrilor sale este una elaboratǎ, plinǎ de detalii iconografice ale suferinţei, de elemente anatomice (organe, oase) suprapuse corpului întreg, de tratare imobilǎ a feţei şi de transformare a corpului real prin juxtapunere suprarealistǎ a unor detalii narative. Rezultatul formal este unul al realismului interior şi al viziunii asupra propriului corp din punct de vedere feminin.
Propria explorare corporalǎ oferǎ o imagine distinctǎ şi revelatoare pentru corpul feminin în general în perioada începutului de secol XX pentru cǎ în ciuda personalitǎţii extrem de individualizate, Frida Kahlo reuşeşte sǎ ofere o “experienţǎ palpabilǎ” a corpului feminin, una importantǎ în imaginarul corpului uman.

mnIRitant

2008-04-28T15:07:00.000-07:00

eu nu stiu exact ce se intampla cu muzeul de istorie ..sau ce se tot intampla cu el .. e in renovare sau se renoveaza ? nu singur, sper.. e destul de trist ca o cladire atat de impunatoare poate tine numai subteranele tezaurului, columna, expozitii volante si targuri de carte.

am auzit din underground despre expozitia fulger care se tine acum la mnir -Oraşele României. Sfârşitul secolului XIX - începutul secolului XX - expo care am inteles ca se inchide pe intai mai.
m-am grabit sa ajung sa o vad saptamana trecuta. m-am bucurat mai mult de tema expozitiei si de fotografiile vechi pentru ca modul de expunere si metoda de a proteja exponatele au stricat tot ansamblul. sunt curioasa daca bunul gust si decenta in activitatea expozitionala vor mai fi vreodata la moda..
nu spun ca a fost o experienta neplacuta si in ciuda minusurilor au fost niste idei care ar fi putut merge daca realizarea nu ar fi fost ieftina si grabita: imagini marite si pixelate, clasicele casetute de sticla care trebuie sa blocheze raza vizuala si sa intemniteze obiecte foarte mici (carti postale), afise adunate si rupte pentru a aduce aerul de epoca (intentia a fot in regula)- facute insa pe o hartie mult prea lucioasa, fresh si repetata, costume (2, pt el si ea) aruncate pe niste manechine de supermarche, prezentari video care nu ruleaza...
ideile sunt bune, realizarea e dubioasa.
captionul asta nu o sa aiba fotografii de la locul crimei pt ca, din nou, nu ai voie...
cand o sa fiu mare vreau sa fiu un superman undercover care repara nevazut expozitii de genul asta.
hasta la prochaine.

futuresh

2008-04-25T15:18:00.001-07:00

am fost ieri la fabrica pentru a vedea lansarea future shorts. au fost 11 scurt metraje : futuriste, animate, inteligente, foarte frantuzesti, placute la un pahar de bere cu decor industrial.
sper sa continue proiectiile in locuri la fel de interesante.

blocata pe maria

2008-04-24T14:49:00.000-07:00

aman is almost back

2008-04-24T14:46:00.000-07:00

s-a "descoperit" amanul!

priceless

2008-04-24T14:44:00.000-07:00

cu trabantul la bcu

pe jos

2008-04-24T14:40:00.000-07:00

mergend pe jos, cu ochii pe jos

perne, la

2008-04-24T14:29:00.001-07:00

am descoperit un loc mic, simplu si prietenos - cafeneaua-galerie "la perne". ajungi la ea daca intri in gang la victoriei 101 - si da stai pe perne, esti servit cu o cafea buna cat timp poti sa vezi lucrarile expuse de sorina iuga.
....si e deschis non-stop!!

tesaturi

2008-04-23T15:10:00.000-07:00

acoperamant de mormant al Mariei de Mangop (1477)

mi se pare superba tesatura asta, asa degradata, roasa si trista.

iluzii urbane

2008-04-23T15:03:00.000-07:00

chiar in fata biroului meu am un geam, este un geam inclinat pentru ca stationez intr-un pod. traitul asta in "turn" iti creaza un anumit mod de a percepe ce se intampla in jurul tau.
de dimineata stand cu un ochi in monitor si cu unul spre geam am avut senzatia ca sunt undeva prin ardeal pentru ca am vazut un munte. pentru o fractiune de timp mi s-a parut ceva complet normal - sa stau intr-un oras inconjurat de munti.

watery sky

2008-04-22T16:08:00.000-07:00

era o melodie de la garbage care mie imi placea mult si avea o parte isterica cu:
i'm only happy when it rains
i'm only happy when it's complicated
i'm only happy when it rainssss

nu am luat niciodata textual mesajul .. si nici astazi cand stateam in S5 la bcu si pe tavan se vedea cum ploua..tocmai faceam niste foto la tapiserii gotice - asta in pregatirea unei prezentari pt scoala - asa ca la indemana cu aparatul m-am intins pe scaun si am "capturat" asta.
nu stiu cine spunea ca e placut sa auzi cum ploua afara si sa stai undeva comod si sa citesti .. eu nu am simtit asta, asteptam sa vad cum se face o despicatura prin acoperisul sticlos si imi imaginam cum va ajunge apa pana jos.. si asta mi-a adus aminte de fantana din ancienul mall..nu stiu de ce.

culori in vetro

2008-04-22T16:03:00.000-07:00

curtea sticlari/berari
chiar daca mie dor de vechile cuptoare

cand te targuiesti

2008-04-22T14:21:00.000-07:00

am facut-o si pe asta - mi-am explorat calitatile de pr si marketing.. in termeni mai umani - am vandut genti facute de sora mea la targul my grandma's backyard de la scena de duminica trecuta.

a fost o experienta foarte energica: practic am intrat in vorba cu tot felul de oameni si m-am agitat de zor.. sincer, am fost foarte mandra de mine pentru ca mi-am demonstrat capacitatea de convingere si am avut satisfactia unei munci duse pana la capat - am stat "la magazin" de la 10:30 la 18.. in diferite ipostaze..am trecut si printr-o faza lawrence of arabia si am abordat tinuta clasic-boema cu turban din fular de lana (si nu pentru ca ar fi trendii, ci pt ca nu aveam nimic altceva pentru a-mi propti capul de caldura).

lumea care a venit a fost intens colorata, bizara, curioasa, amuzanta, relaxanta si "speciala" in acelasi timp.

great fun.

a fost un nenea care mi-a facut foarte multe foto dar nu l-am identificat inca pe blogosfera, in asteptarea imaginilor cu mine.. le pun pe deja mediatizatele de mai sus. notice: eu am venit cu ideea concept de a agata gentile pe perete si am pornit un val prin zona :D detaliu: piciorul in balerin negru in dreapta jos este al meu ;)

don't forget:esarfa rasucita si cercei rotunzi!

2008-04-17T17:33:00.000-07:00

ma pregatesc spiritual pentru vama si scriu pentru ca nu pot sa vorbesc cu nimeni despre asta. vama a devenit un subiect atat de desuet si loc de trendism. e adevarat ca fata de acum 5 ani lucrurile s-au cam schimbat: ai mai multe sanse sa fii omorat de un bentley pe ulita principala si ciorile perverse s-au scumpit, nici la tata vacii nu prea mai e (si ce pinot gris puteai gasi acolo!!).
cu secesionisti care se refugiaza in 2 mai si cu wannabiz de 12 ani care traiesc periculos situatia nu este chiar una ideala dar vama nu este un loc dragutz.. vama e o mentalitate si tine de atitudine..oricat de suprapopulat si plin cu spauri o sa ajunga locul asta eu tot o sa ma duc.. e ca un fel de home away from home, in orice loc as pleca vreau cu disperare sa ajung acasa dupa cateva zile, in vama as putea sa raman sa numar hamsii.
deabia astept sa ma infofolesc cu 3 pluovere si cu turban de 1 mai si sa dansez la toate concertele dubioase care o sa fie.. o sa ma intalnesc cu oameni cu care vorbesc numai in vama, o sa am senzatia aia ca sunt in liceu si ca trbeuie sa salut pe toata lumea... chestia asta e priceless si daca mai stii cateva tipsuri legate de bucataria locala: sa te duci p einserate sa incerci ciorba de burta de la mitocanu si dupa sa iti iei niste leffe de la supermarketu' underground si sa te plimbi inspre pescari.. sa te trezesti tarziu si sa faci oprirea obligatorie la ovidiu pentru o cafea la nisip (care de cele mai multe ori are si nisip ..inauntru). si iarasi o sa gasesc la humanitasu de acolo carti pe care nu le vad in bucuresti.. inarmata cu provizii o sa lenevesc pe plaja - eu, tigarile mele, o carte ciudata si my friens- in cazul din ultimii doi ani - soramea si mama (a really cul mum care si-a gasit radacinile vamaiote la ..sa zicem o varsta respectabila).

de 1 maiu asta o sa ma bucur de vama, ca intotdeauna.

foto :old,old friends- eu si zig pe vremea cand eram mai vama decat iote.

a la legere adica iaurt usurel

2008-04-17T17:05:00.000-07:00

eu sunt foarte art related- ceea ce in ultimul timp a inceput sa ma enerveze, intr-un mod constructiv..imi este destul de greu sa asimilez lucruri extrem de diferite si domenii foarte departate .. si asta e bine pentru ca devin un spectator docil in fata activitatilor alien mie.
am descoperit ca am un hobby in afara de a pastra bilete de teatru, muzeu, film .. imi place sa ma uit la emisiuni- talk-showuri de/ despre/ cu politica. partea geniala este ca nu inteleg nimic.. si este cel mai frumos lucru... ma relaxeaza intr-un mod ciudat iar in ultimul timp am devenit addicted to antena3. nu stiu daca e rau sau bine, e ca un fel de telenovela ..adica, hey, toti avem secrete bodegoase de genul asta. poate nu as recunoaste ca daca dau peste o emisiune de teleshopping nu mai pot sa schimb canalul..ma absoarbe.. si cum ai putea sa-i rezisti lui tuto naturale? do you?
lucrurile mundane iti pot da atat de mult..gandeste-te numai la iaurtul facut de supervacute, la stand upu din cafe deko (teo), la cititul ofertelor de supermarketuri sau la videoclipuri cu justin.
exista o latura foarte fertila a lumii - ea sta la suprafata si asta e perfect.
mici? Smalls
eu propun o perioada de dezintoxificare profesionala,adica tv time, merdenele si terry pratchett traficat in timpul cursurilor.
anarhism a la new wave.

imaginea - de la viva la diferencia !

"734"

2008-04-17T16:02:00.001-07:00

expo: 7 parallel 7 la 3 pe 4 .

am o stare de liniste cand ma duc la 3/4 ..probebil pentru ca si salile sunt inalte si spatioase si ai impresia ca ce vezi pe geam, toata chestia de afara se indeparteaza si iti dai seama ca poat ein sfarsit ai ajuns intr-un adapost antiracheta sau mai bine antiurban.
lucrarile din expozitie sunt omogene chiar daca stilurile difera. uniformitatea cred ca e data de abordarea figurativa si intoarcerea la "normal"... imi era dor sa vad pictura de sevalet with a twist... devine chiar ceva retro dupa atatea instalatii, perfomantatii(licenta poetica!)..new media explorate..un fel de fotografi care mai folosesc inca film si nu se fotoshopeaza.. some good old painting. mie imi place.
recomand.

less is more

2008-04-17T15:55:00.000-07:00

Author Mark Twain once worked as a journalist and was paid seven cents a word for his articles. His rule for successful writing was expressed clearly when he said, "I never write metropolis for seven cents, because I can get the same price for city."

2008-04-16T15:07:00.001-07:00

o sa adun incet incet imaginile pe care le am - fotografii de prin bucuresti cu case, de pe la expozitii si cam orice data vizuala legata de arta.
le gasiti pe http://picasaweb.google.com/madalinaiuliatimofte

junk and coffee

2008-04-16T13:40:00.000-07:00

pe georges clemenceau in jos, atentie la intrarea din stanga. arta si gunoaie.
as vrea foarte mult sa particip la ultima "strigare de actiune" semnata artfusion dar nu sunt fotograf si in discutiile cu megapixeli chiar ma simt pierduta. anyways, am facut fotografiile astea cu gandul la „ Esti spectator ? Ia Artitudine !". o initiativa care mi-a placut si postez aici si linkul campaniei.
http://www.artfusion.ro/blog/dnsartf/regulament-participare-expozitie-fotografica.html

cand cresti mare mai bine ramai asa

2008-04-16T12:03:00.000-07:00

Wannabe. Exercitii de vizibilitate
foto-instalatie, text, video

spatiul expozitional poate functiona si ca un scrapbook, peretii devin pagini goale pe care poti aduna imagini, cuvinte, momente. atelier35 devine o foaie imensa goala pe care poti scrie (asta chiar intr-un sens nemetaforic, poti scrie!), o lista cu to do din perspectiva oricarei persoane care deschide capacul la marker. scrisul devine artistul care expune. un board deschis oricui - pentru afirmare sau pentru o "trecere" sincera, suparata, pesimista, revoltata sau doar amuzata. un playground pentru conceptul de baza al galeriei atelier35.
expozitia in sine este un memento dedicat actiunilor unor artisti tineri. are aspectul unei rememorari - fotografiile mici de pe pereti actioneaza ca indicatori - uitandu-ma cu atentie la fiecare caption mi-am dat seama ca ma concentram pe informatie si nu pe evenimentul artistic propriu-zis.

am exersat vizibilitatea artistilor prin ce am gasit "postat". am parcurs expozitia cu placere pentru ca am putut relationa cu ce am gasit acolo: seria de calling for artists, ideile din actiuni, commenturile vizitatorilor. pentru ca este ceva real, in sfarsit, pentru ca explica cotidian o pozitionare a artistului tanar.

intr-un fel suntem toti wannabes cand suntem la inceput, cand vrem ceva cu adevarat. poate traducerea in acest caz ar fi "aspirant". chiar daca wannabe poate avea o incarcatura negativa, conserva totusi, o parte continua, un ing form, pentru ca a dori ceva este a fi in miscare.
notand diferenta intre emerging artist si wannabe la nivel de intelegere a cuvintelor, ce am vazut la 35 arunca delimitarea asta in exterior fiind taguri date de formulare de aplicatie sau de kritik.

expozitia atinge o latura personala, "umbland" direct in experienta ta, spatiul devine o camera de aducere aminte si de propulsie de idei.

inca o expozitie reusita.

art and shop

2008-04-15T14:07:00.000-07:00

artist:ACORN
loc: ollie gang shop

we are closing

2008-04-14T16:16:00.000-07:00

se intampla cateodata si incerci sa te obisnuiesti sa ripostezi.
dar mentalitatea reclame la whisky it's not my thing.
asa ca de fiecare data cand se strang o gramada de lucruri care ma fac sa plang, fac ce este necesar pentru mine: plang. nimic nu merge cu mine, ma deprim si stau asa inghesuita intr-o baltoaca de descurajare...e mai mult o balta maloasa si eu stau chircita in ea. nu stiu de ce, asa sunt construita: deprimabila si pesimista.
si asta e clar pentru ca orice mi-ar spune cineva, eu stiu mai bine: nu o sa mearga niciodata si nu voi face niciodata nimic bun.. si asta e in regula pentru ca multi o considera imaturitate si atunci trec drept razgaiata si nu ca as avea probleme reale..ceea ce imi convine intr-un fel. devine greu cand o persoana apropriata intr-un fel sau altul iti spune ca nu va iesi nimic bun din tine.. si macar de ar spune asta direct .. nu pot sa suport cititul printre randuri, in primul rand pentru ca e foarte dificil sa scrii intre randuri, mai ales cand fontul e mic si literele incalcite si pentru ca nu inteleg subtilitatile.. pot sa percep nuante, dar nu dedesubtul-tilitatilor.
si asta se intampla de obicei..incep sa scriu si nu ajung nicaieri..
depresia a fost la moda acum un album/an inainte cu ocs.. parca asa ..eu oricum am ramas mai mult cu razna daca ma intrebi.
stii oamenii aia care raspund la ce faci? cu de la exceptional in sus - imi imaginez ca exceptional e un fel de intrare de hotel si ca undeva in penthouse este partea aia cu "in sus". dar asta nu poate merge pentru mine pentru ca am rau de inaltime si tot ce inseamna peste etajul doi devine o problema .. din cauza asta nu am putut sa vad multe sali din muzeele care aveau scari complicate..de aia ideea mea de muzeu ideal este o hala foarte lipita de pamant..ciudat este ca am reusit sa fac paragliding vara asta dar in mod sigur nu ma pot uita in jos de la ultimul nivel al facultatii.. si atunci fredonez in gand ironic.
21 de ani pentru mine inseamna varsta de majorat in cele mai multe tari, imi aduce aminte ca nu am carnet de condus si ca probabil nu o sa am niciodata, ca nu am scris romanul secolului XXI la 18 ani, ca nu am invatat inca sa ripostez cand sunt facuta de rahat(and i'm not thinking turkish delight here), ca inca arat ca o tipa de 15- ceea ce e trist intr-un fel pentru ca inca imi mai cer buletinul cand vreau sa-mi iau o bere, ca am inceput o gramada de lucruri dar nu am terminat nimic, ca am colegi de liceu care sunt casatoriti, ca mi se pare o varsta enorma si nu inteleg cum am ajuns pana aici chiar daca mai am cateva luni pana sa se intample nenorocirea. si nu inteleg de ce trebuie sa iti serbezi ziua..care este ideea? sa sarbatoresti ce ? ca ai reusit sa supravietuiesti pana acum sau ca mai ai putin si scapi?
bucurestiul asta e plin de masini..poate.. eu zic ca e plin de banci si asta ma scoate din sarite .. si ma sperie in acelasi timp .. apar banci peste tot.. oriunde .. iar cultul pentru credite ma face sa-mi doresc sa traiesc in satra si sa port mult aur pe mine.. desi sunt alergica la metale .. ma rog nu cred ca exista lucruri la care sa nu fiu alergica.. anything..name it ..i'll react to it.
am o mare problema cu religia obligatorie in scoli care pe mine m-a indepartat inca din generala cand faceam aproape 3 ore de religie pe saptamana.. inclusiv morala crestina .. si asta nu pentru ca am fost la o scoala cu tematica biblica.. in afara de crez si cum sa-i urasti pe musulmani am mai invatat lucruri minunate cum ar fi decalogul tacerii care iti spunea sa nu vorbesti si sa nu gandesti.. in nici un fel.. de altfel am fost un copil destul de anarhic care a ripostat.. diriga aka profa de religie mi-a spus ca serpii raului ies din mine, aveam 12 ani.. am plans cateva zile in sir .. de fapt in generala mi-au spus ca nu o sa intru niciodata la un liceu pentru ca sunt morally incorrect.. cand am ajuns la liceu profa mea de romana imi masacra toate eseurile si imi interzicea sa folosesc cuvinte "inestetice" .. am scris o data intr-o tema despre bacovia .. am folosit cuvantul hibrid.. mi-a spus ca este un cuvant folosit numai in agricultura si ca nu are ce cauta in caietul meu si la ora de romana.. m-am impotrivit .. pana la urma a trebuit sa-l tai cu mai multe linii in fata ei ... in urmatorul an am citit numai critica literara cautand cuvantul meu odios .. l-am gasit mai peste tot. si asta se intampla de obicei .. imi critica tot ce scriam, nimic nu era bun sau cuvintele nu erau frumoase, dar luam intotdeauna 10 ..nu am inteles niciodata .. cum nu am inteles de ce nu m-a trimis la cercul literar unde fusesem acceptata. cateodat am agandesc de ce nu ieseam pur si simplu din clasa sau de ce nu puteam sa tip, asa sa ma urc pe banca si sa tip cat pot de tare.
si toate lucrurile astea putrezesc in mine pentru ca nu pot sa le scot, pentru ca nu pot sa le arunc pentru ca m-au facut sa fiu asa - in general nepasatoare fata de mine.
ce am invatat din toate astea? mai nimic.. i always get by

Life has a funny way of sneaking up on you
Life has a funny, funny way of helping you out
Helping you out

And isn't it ironic... don't you think?

mnarul - not so good

2008-04-14T14:30:00.000-07:00

o expozitie care trebuie experimentata este "tribut magnificentei" de la mnar.
eu si mnarul avem un love and hate relationship. imi plac programele educative (daca cosmin ungureanu nu este prof la noi, pot sa-l ascult la rendez-vous cultural),vad de fiecare data galeria romaneasca cu aceiasi placere, sunt de acord si cu noile culori ale salilor de la galeria europeana.. trecand la lista neagra: urasc keeperi expozitiilor care te hartuiesc- nu ai voie sa te misti sa te aproprii de picturi, esti intotdeauna atent observat, in orice sala te-ai duce aceleasi tantii vorbesc tare ca niste centraliste despre gospodarisme, tantiile de la frontdesk imi analizeaza de fiecare data carnetul reprosandu-mi ca nu sunt la arte, ci la istorie (probabil ca nu e kosher, si daca te duci sa te uiti la cartile, care de altfel sunt de vanzare, esti privit ca un suspect... cartile or fi numai pentru turiti strainezi..hu nauz?
ultimul "negativ" pe lista mea este regulamentul de intrare la expozitia de bijuterie care "ruleaza" acum - miercurea trecuta am intrat in muzeu cu cea mai mare energie : misiunea era sa fac cateva fotografii si sa imi notez cate ceva despre expozitie, informatii care urmau sa se impatureasca intr-o recenzie pe care o aveam de facut. cum intotdeauna se intampla tot in afara de ceea ce iti imaginezi, l aintrare am fost avertizata: fara fotografii ..mi-am spus: in regula..am scos tacticos carnetul si un pix .. am fost asaltata..cred ca ce m-a deranjat nu a fost interdictia, asta intr-o prima etapa, ci modul in care toate drepturile tale firesti cum ar fi accesul la educatie/ informatie sunt hacuite prin "domnisoara! nu aveti voie!" ..
note for the record and to whom it may concern : urasc chestia asta cu domnisoara,in primul rand suna oribil, in al doilea rand e foarte minimalizator : uni tip de varsta mea in mediul academic i se spune domnule .. eu sunt dominsoara..de onoare?! ca sa nu mai spun cum suna domnisoara timofte (nota bene : dominisoara care oricum are o inflexiune ironica si vehementa in acelasi timp si timofte care suna a topor lustruit).
revenind la interdictiile made in mnar. fara fotografii - pot intelege, dar ce poate face un caiet cu foi galbene si un pix cu pasta albastra?? mi s-a spus : "domnisoara(!!!), vreti sa desenati? ca nu aveti voie!" am incercat sa-i explic ca pentru mine desen este sa unesc trei linii si sa le numesc corp uman ... i-am spus Doamnei ca scriu un articol.. imi place cum reactioneaza oamenii la chestia asta ... pentru cine? am fost intrebata ... pentru mine... era deja prea mult

chiar daca expozitia mi-a placut foarte mult, toata imaginea a fost sabotata de tot schimbul de energii negative care se intampla in stafful mnar.

sa va mai spun ca expoul este extrem de pazit si ca tu la randul tau ca vizitator esti la fel de "pazit" .. e de la sine inteles.

eu as vrea sa votez la urmatoarele alegeri ; pentru un muzeu care te lasa in pace sa-ti VEZI de treaba.

arta aerata

2008-04-09T08:51:00.000-07:00

pentru ca va fi un delay cu postarea articolului in lemuria, il pun aici.

Urbe at risc? (2)

Pǎstreaza secretul şi dǎ mai departe

Pare banal sǎ spui cǎ undergroundul este o componentǎ esenţialǎ a graffitiului.
Writerii existǎ numai prin ceea ce realizeazǎ: lucrǎrile exprimǎ personalitatea lor prin opţiunile grafice şi prin alegerea culorilor. Identitatea lor realǎ , întâlnirea cu ei sunt considerate subiecte tabu. Dacǎ s-ar schimba asta, dacǎ în loc de tag, ar apǎrea un nume, o semnǎturǎ “normalǎ”, ar mai fi graffiti? Ce susţine cultura graffiti este probabil axat pe aria asta explorabilǎ în amǎnunt numai de insideri, practic disoluţia între persoana realǎ şi lucrǎrile ei este una centralǎ. Cum poţi descoperi graffitiul under the underground?

Un contact mai direct cu crewurile se poate crea pe internet. Comunitatea este prezentǎ pe forumuri si bloguri.Un site care funcţioneazǎ ca o interfaţǎ, pǎstrând anonimatul, este aeroart.ro. Fǎcut de oameni pasionaţi şi care cunosc “industria” foarte bine, aeroart-ul a lansat recent primul numǎr al unei reviste online dedicate exclusiv graffitiului (aeroart, vol. I). De la un articol introductiv care culege fragmente cronologice ale fenomenului pânǎ la o mulţime de imagini cu pieceuri de pe la noi şi din afarǎ, revista are un format “lucrat” şi extrem de vizual. Secţiunile de train bombing, canvas size şi walls grupeazǎ lucrǎrile iar în cuprins apare şi un interviu, cu Bere.

Faţǎ de interviul scris din revistǎ, interviul în format video de pe site aparţine mai mult mentalitǎţii urban art. Situat cumva în tradiţia videoclipurilor care înregistreazǎ şi “prind” momentul acţiunii, materialul fǎcut de Nev este mult mai real. Un graffer filmat vorbind despre ce face el poate fi considerat un footage atipic. “Cu Shaolin despre graffiti” este o secvenţa notabilǎ de aducere la luminǎ a “subpǎmântului”. Prin oraş, Shaolin vorbeşte despre cum percepe el graffitiul şi cum a început. Este un montaj care încadreazǎ lucrǎrile şi atitudinea artistului prin filmarea ultimei lui lucrǎri: un cross-over peste un graff al unui toy (începǎtor). Se vede foarte bine cum lucreazǎ şi cum îşi foloseşte spaţiul pe care îl are la dispoziţie. Incredibile sunt crochiurile din caietul de schiţe pe care îl ţine în mânǎ în timp ce “imprǎştie” culoarea. Desenele pregǎtitoare sunt trasate cu siguranţǎ şi au o calitate formalǎ extrem de graficǎ. Rezultatul vizual este unul de rafinatǎ ironie: contrastul între lucrarea de dedesubt (un personaj mult prea negru din anime cu o coasǎ ) şi “adǎugarea” (un cap, retezat, tip comics) este puternic şi creazǎ un impact foarte bine gândit. Muzica, culoarea, vocea lui Shaolin şi prezenta lui se îmbinǎ într-un video foarte bine realizat. Cred cǎ e nevoie de mai multe interviuri de acest gen pentru a arǎta cǎ dezvǎluind din identitatea makerului nu se pierde substanţa graffitiului, ci din contrǎ, se poate construi adevǎrata lui personalitate.
Explorând romania_sub_spraiuri sper sa gǎsesc atât partea la vedere a acestei arte cât şi imaginea, dincolo de amprenta vizualǎ, a artistilor. Pagina de introducere din revistǎ se terminǎ cu un mesaj din partea lui Nev care mi se pare foarte potrivit şi pentru încheierea mea: graff on!

but is it art?

2008-04-08T14:51:00.000-07:00

sculpturi in lemn realizate in ateliere navale. arta sau mestesug?

ohne zucker, ohne istorie.

2008-04-08T14:41:00.000-07:00

astazi la biblioteca, rasfoind albume despre arhitectura bucurestiului vechi am gasit fotografia asta facuta la Universitate.. can u find the missing part?
unde e acum facultatea de istorie (construita in versiunea actuala prin anii 70) era o gradina.. mi se pare incredibil ca in curtea din interiorul unibucului, care este acum unul dintre cele mai neprimitoare locuri, a putut sa existe ceva verde.

cand aproapele isi renoveaza casa

2008-04-08T14:16:00.000-07:00

daca se spune sa-ti iubesti aproapele, indraznesc sa adaug .. sa-ti cunosti si studiezi aproapele inainte de a te darui.

vecinul meu traieste o fantezie art nouveau. m-a impresionat revivalul asta plin de enormitate si imaginatie. monstruozitatea nu sta in intentie ci in convingere. cine ar fi spus ca numai minimalul e cautat...

cristina darie

2008-04-06T10:16:00.000-07:00

Cristina Darie- despre “materiale personale” sau new handmade art

Voi povesti cum am cunoscut-o pe Cristina Darie, despre intalnirea noastra, ce mi-a placut la lucrarile ei si despre ea.
Martisorul este probabil o traditie deja contrafacuta – simbolul nu mai este acelasi, cu toate astea imi place foarte mult sa caut martisoare simpatice si sa le daruiesc.
La targul de martisor de anul acesta am fost surprinsa sa gasesc o gramada de oferte identice – aceleasi biijuterii fantezie – cercei rotunzi modelati care au devenit un fel de cliseu extrem de odios.
Astfel am fost foarte fericita sa gasesc obiectele lucrate de Cristina, m-au atras in primul rand pentru ca erau diferite de tot ce vazusem prin targ. Avea carnetele mici cu coperti jucause si cu foaie aranjata ca un acordeon origami, lucruri colorate amuzant cu detalii copilaroase care m-au convins sa ating lucrurile facute de ea si sa le privesc foarte atent. Am plecat de la targ cu niste cadouri foarte inspirate si cu adresa de web a Cristinei. Dupa o saptamana i-am trimis un mail si i-am spus direct: imi place ce faci, vreau sa scriu un articol despre tine. A fost de acord sa ne intalnim.
Ne-am vazut in fata muzeului Sutu, sincer nu mai imi aduceam aminte exact cum arata, aveam in minte insa culorile pe care le foloseste pentru obiectele ei si am putut sa folosesc imaginea asta pentru a o identifica. Am recunoscut-o imediat : o fata de varsta mea roscata(natural), cu o geanta incapatoare si cu o pashmina la gat. Am ajuns intr-o cafenea din apropriere si asigurandu-ma ca si ea fumeaza am aprins o tigara si asa a inceput conversatia noastra. Nu stiu exact cu ce am inceput, stiu sigur ca am vorbit despre de toate: despre ea, despre design, arta, facultate, mestesuguri, ce ne place, problemele actuale pentru oamenii care fac obiecte handmade si o multime de alte lucruri ;
stiam insa ca trebuie sa aflu raspunsurile si la setul meu de intrebari pe care le aveam foarte bine “notate” in minte, a fost destul de greu sa-mi urmaresc planul pentru ca dialogul a fost mult mai interesant decat intrebarile mele “tehnice” pe care vroiam sa le pun.
Pentru ca nu a fost un interviu propriu zis, adusesem reportofonul cu mine dar mi s-a parut ca ar fi impropriu fiind prima oara cand vorbeam si vazand ca discutia evolueaza tonic inspre aproape orice legat de arta, am hotarat sa scriu un articol care sa nu respecte exact criteriile pe care le aveam in minte pentru profiloarta. M-am gandit sa fac din acest text un fel de introducere la proiect si la trasarea unui dialog atat de firesc intre multiplele posibilitati de exprimare ale artei. As putea spune ca ce scriu acum este pilotul, prima incercare de a aduna un profil de artist. Recunosc ca rezultatul este destul de schematic si nu se inscrie in linia de lucru pe care vreau sa o imprim proiectului dar cred ca este un foarte bun inceput pentru ce va urma iar cristina nu va scapa fara sa dea un interviu ca la carte in curand.
Cristina Darie este studenta in anul doi la UNA -Bucuresti, la design industrial, as putea spune ca e o studenta atipica pentru sectia ei: mainile ei apreciaza texturile, materialul in sine iar ochii cauta culorile pastelate, impinse spre formele clasice. Stiu ca la un moment dat am ajuns sa vorbim si de stilul comics si manga pentru design si din reactiile ei mi-am dat seama ca nu este formata in atmosfera de trendism general, mi-a placut sa o aud cum isi povesteste pasiunea ei pentru lemn si pentru formele simple, aproape nostalgice tinand cont de tendintele actuale. Lemnul cred ca e suportul pe care lucreaza firesc, chiar si din micii magneti cu fete vesele se poate citi aproprierea fata de naturalul materialului. A decorat cutiute, suporturi de oua, servete, felicitari, rame, chiar si o biblioteca... pentru cristina cred ca designul sta si in a schimba, modifica morfologia unui obiect, de a-l recontextualiza, transforma intr-o maniera extrem de personala care marturiseste o naivitate senina incantatoare. Ce m-a impresionat este ca ea nu a facut un liceu de arte, a terminat Mihai Viteazu, chiar mate-info!, si a intrat la arte din pasiunea pe care o are pentru ceea ce face, respect foarte mult atitudinea ei.
Vorbind despre design si despre scoala, am discutat doua abordari distincte a aceluiasi subiect si anume:designul de obiect, si cel de decorare (eu l-as numi design de reconstruire).
Se mai poate numi design daca artistul lucreaza pe un obiect gata construit? Cred ca in acest caz avem o abordare mult mai interesanta pentru ca niste limite impuse (structural vorbind) pot produce lucruri mult mai creative decat vidul in care lucrezi in proiectarea propriu zisa. Desigur aceasta nu este o regula dar percepand designul de interior contemporan ca fiind transpus in doua tendinte simpliste : clasic si modern, mi se pare ca experimentul dus la extrema poate fi un simplu statement de comanda pe cand calcularea utilitatii si a prelucrarii unui obiect(ceea ce face Cristina) se poate transpune intr-o atmosfera mult mai calda si mult mai necesara. Este undeva o falie intre designul pret-a-porter si cel haute couture, iar primul este considerat de multe ori ca fiind prea inclinat practicului deci fara o valoare de creatie majora.
Daca o mare parte de artisti sunt axati pe rezidurile pop art transformate in varianta contemporana, Cristina m-a surprins prin formatia ei “academista”: ii place sa lucreze cu liniile rococo si o simt ca pe o persoana legata de stilul din la belle epoque. Cristina nu asimileaza “actualul”, ci lucreaza cu o anumita dorinta de maiestrie din trecut, privind spre lucrul asamblat cu grija si cu caldura.
Lucrarile cristinei au fost expuse la inceput la magazinul wagner si in continuare va expune si la ceainaria Green Tea – un cadru care cred ca i se potriveste.
A participat si la targul – Grandma's yardsale de La Scena si va mai fi prezenta tot acolo de Paste, de asemenea si la targul de la Muzeul Taranului Roman tot cu ocazia sarbatorilor, sunt foarte curioasa cum arata decoratiunile despre care mi-a povestit ca sunt in curs de pregatire.
Ce iese din mainile ei este frumos si demonstreaza sensibilitatea ei catre combinatiile facute cu bun gust si decenta. Nimic flamboiant sau care sa te socheze, Cristina este un adevarat designer de atmosfera – creaza lucruri pe care ti le doresti in casa, in camera, langa tine pe care sa le folosesti si sa le vezi in fiecare zi. Am intrebat-o daca a facut sau i-ar placea sa faca si accesorii, bijuterii, mi-a raspuns ca nu ar putea face pentru ca ea este o persoana care nu poarta asemenea obiecte si i-ar fi foarte greu sa se ocupe de asta. Raspunsul ei mi-a placut mult, demonstrand ca in asta sta adevarata componenta a stilului ei – relationarea directa cu lucrurile pe care le face.
O problema a Cristinei este ca nu prea a gasit mesteri cu care sa lucreze, care sa-i execute obiectele dupa schitele ei, intr-un fel lucrul ei pe obiecte “ready-made” este si unul fortat, cred ca ar fi incantata sa poata lucra cu un atelier care sa-i produca creatiile. Tot din umbra acestei activitati minunate este si lipsa unui spatiu de expunere permanenta, sau participarea la anumite targuri de obiecte care te pot obliga sa ridici pretul nejustificat, facandu-l exclusivist iar Cristina isi doreste sa faca lucruri frumoase si accesibile oricui.

Practic ce face cristina este legat de design, de ornamentare, de realizare de obiecte decorative. Majoritatea oamenilor fac o diferentiere drastica cand vine vorba de scopul si finalitatea lucrarilor de arta. S-a format o prejudecata plina de snobism ca arta este compusa numai din artele plastice facute din creatie pura, prin inspiratie pura, imi pare rau sa-i deziluzionez dar arta pentru arta nu a existat nici la cei mai “buni” dintre creatori. Intr-un mod parsiv, artele decorative sunt considerate inca arte minore (sintagma oricum condamnabila) si facute “aservit” si “comercial”. Astfel Cristina Darie ar putea sa nu fie considerata un artist.
Dar Cristina Darie este un artist pentru ca lucreaza cu convingere, respectandu-si influentele, creand lucruri in afara schemei in voga, realizand forme dintr-o clara pasiune, nepasandu-i daca lucreaza pe un colt de masa cat timp isi poate “linisti” mainile.

http://www.cristinadarie.com/

despre buchaus

2008-04-06T08:17:00.000-07:00

Ideea buchausului o aveam de mai mult timp.. ma tot gandeam sa strang arta pe care o gasesc in jurul meu .. facand voluntariat pentru mtzr am participat la niste workshopuri centrate pe cum sa faci un interviu – doua intalniri cu domnul zoltan rostas pe care il descoperisem cu cateva luni in urma in cartea sa :chipurile orasului, au fost decisive. Propriu zis am inceput proiectul “la taifas” mergand din aproape in aproape. Echipa din care fac parte se ocupa cu prezentarea comunitatii armenesti, asa ca primul lucru de facut a fost sa ajung la biserica armeneasca, sa vad muzeul (o camera inalta cu lucruri minunate), si sa caut carti prin biblioteca de acolo. Persoanele cu care am vorbit au fost de mare ajutor, amabile si intotdeauna cu niste sfaturi utile. Recunosc ca nu am lucrat pana acum atat de mult cat mi-as fi dorit , dar ce am descoperit in intalnirile de pana acum a avut o mare influenta asupra mea: m-am gasit fata in fata cu lucruri pe care le neglijasem din prejudecatile mele “moderniste” – arta religioasa, atat armeneasca cat si romaneasca (legatura dintre cele doua este necesara de inteles), ornamentul in manuscrise, identitatea culturala. am invatat sa am rabdare sa ascult ce mi se povesteste, rabdare care imi lipsea. Simt acum ca fac parte dintr-un colectiv destul de inchegat : prin proiect am facut cunostiinta si cu doua colege din anul 3(tot istoria artei - unibuc) cu care sunt foarte fericita sa lucrez.
Primul meu interviu (chiar inregistrat! de fapt primul a fost un interviu spontan cu o doamna intr-o duminica dupa slujba, am vorbit cu ea in curtea bisericii si sincer nu ma asteptam sa stam o ora jumate de vorba..evident nu aveam reportofonul la mine si encounterul poate fi considerat anulat) pentru proiect l-am luat unui artist – haik azarian – un pictor, un iconar, un teolog, si o persoana extrem de bine intentionata cu idei frumoase. Ocupandu-ma de prezentarea bisericii armenesti, majoritatea intrebarilor adresate lui au fost despre asta, el fiind si artistul care a lucrat la restaurarea picturilor din biserica. Intre timp, si in afara voluntariatului pentru mtzr am descoperit o studenta la arte care vindea niste lucruri foarte simpatice la targul de martisor de la muzeu. I-am trimis un mail spunandu-i ca vreau sa scriu despre ce face ea, a acceptat si ne-am intalnit; conversatia pe care am avut-o cu ea a fost nu numai relaxanta dar foarte creativa, fara sa vrea mi-a inspirat foarte multe idei pentru ce as vrea eu sa fac in legatura cu buchausul.
Asa cred ca toate experientele astea adunate m-au ajutat sa ma gandesc in mod serios la proiectul profiloarta si la formarea unei echipe de lucru. Cumva, tot ce s-a intamplat in ultimul timp se leaga de o dorinta frenetica de a construi ceva. Sper sa reusesc sa fac asta prin buchaus si impreuna cu oameni la fel de “constructivisti”.

in imagine un khatchkar din armenia - obiect de arta specific spiritualitatii armenesti, cu o intrebuintare aparte, facut din material "nativ"- roca vulcanica- cu o traditie neoprita de succesivele ocupari.

sticla

2008-04-06T01:24:00.000-07:00

vitralii din catedrala sf mihail din cluj.

clujul si ieul

2008-04-05T00:38:00.001-07:00

clujul "este": atmosfera universitara, arhitectura variata, un muzeu de arta relaxant,casburger pt cunoscatori, cafenele si bodegi la tot pasul si chioscuri la care nu gasesti tigari, ci carti.

nu pun aici fotografiile turistice pe care nu stiu sa le fac..in schimb - selectie stradala: am ales un gym- spa de cartier, o firma de securizare aproape vanatoreasca, un serviciu mobil nemediatizat - aka panda gsm, o idee buna de design, un alt fel de pursuit of happYness, un vecin prevazator cu parcarea si coexistenta religiei cu mediul profan la capatul curtii.
in rest putin cam insomniaca.

retrospectiv... i was kind of stupid

2008-04-01T02:34:00.000-07:00

lucrand la o prezentare a bisericii armenesti si in acelasi timp ascultand oameni straini vorbind despre bisericile romanesti din tara, am avut, cred ca pentru prima oara, senzatia ca nu stiu absolut nimic. am invatat din liceu sa vorbesc oricat de mult despre lucrurile pe care nu le cunosc cu adevarat si nu ma intereseaza cu un minim de informatii schematice - as putea spune ca pot vorbi despre absolut orice facand un blabla destul de stralucitor reusind sa nu transmit absolut nici o idee..iar speechcompetitionurile din liceu au alimentat asta profund... recunosc de multe ori pornirea asta de a nu spune niciodata ca nu stii ceva .. o recunosc la mine si incerc sa o tratez ca pe un handicap ..
nu stiu absolut nimic despre arta religioasa ! niciodata nu stiu sigur care este impartirea planului bisericii, ce teme religioase sunt prezentate unde in corpul lacasului de cult, care este evolutia arhitecturii religioase romanesti... pur si simplu nu am stiut si nu stiu.. fiind convinsa de acum mult timp ca eu in afara de arta moderna nu o sa fac altceva si ca orice altceva ar fi sub "standartele" mele.
citind anuarele ani de la biblioteca armeneasca am vazut arhitectura religioasa romaneasca prin prisma "privirii armenesti" si de atunci ma tot gandesc la asta si am gasit o frumusete atat de evidenta dar pe care eu nu o vedeam inainte.
intr-un fel furioasa pe mine pentru ca nu am descoperit asta mai devreme.. si pentru ca imi dau seama ca pentru o persoana care vrea sa fie openminded sunt destul de parazitata de prejudecati moderniste. eu asa am descoperit si arta traditionala romaneasca si folclorul - tot din "suspiciune".
nu stiu daca o sa pot privi vreodata o pictura murala religioasa cum trebuie, eu o analizez ca pe o lucrare de arta "noua" - cum as vorbi despre bernea sau kay sage..

biserica manastirii sinaia - artist: parvu mutu zugravu
am vazut locul asta de atatea ori, imi place sa-l revad.. biserica e mica si alba, foarte veche.. imi spune ca monumentalitatea nu e un criteriu pentru frumusete.. si ca fata in fata cu sacre coeur castiga pariul.

riscul de a scrie despre urbe

2008-03-31T18:15:00.000-07:00

daca reusesc sa respect toate deadlinurile cred ca o sa pot sa am o rubrica continua in lemuria, mai exact http://lemuria89.blogspot.com/, inainte de a vorbi putin despre ce o sa scriu acolo it must be said ca nu eu am ales columnul...
am vazut anuntul lansarii, am citit si mi-a placut, pasul firesc a fost sa trimit un mail prin care spun exact asta si sa intreb daca pot sa colaborez.. partea distractiva nu a fost ca lavras are incredere sa ma lase sa scriu dar ca lavras este in aceiasi facultate cu mine, cu un an mai mare.. comunitatea de istoria artei via istorie actioneaza dispersat dar sigur... nu stiu daca multi pot sa inteleaga gluma- altfel spus sectia noastra e atat de underground incat nici oamenii de la institutul de istoria artei nu stiu de ea...
oferta lui lavras a fost foarte clara: un entry saptamanal despre urban art.
intr-un fel este un challenge pentru ca ce scriu eu de obicei si urban scenu nu prea se mingle together..am scris primul articol...dupa ce am trecut si de corectura redactiei- sper ca a iesit ceva in regula.
rubrica se va numi (incepand de miercuri)- urbe at risc? - ma gandeam aici la urban art=arta urbana si cum urban a ajuns un termen trendy pentru conversatii dnb.. asa ca am luat urbe care suna ceva mai vechi- foarte caragiale - si am pastuit partea cu riscul - referindu-ma la dubla perceptie asupra graffitiului de exemplu: act de arta care risca sa fie distrus dar si act care risca sa distruga o lucrare de arta (iar grafurile neinspirate pe cladiri art deco sunt imagini insuportabile ).
semnez cu madz - care devine asa ca un fel de tag.
planific niste interviuri cu diferiti grafferi si criminals..so stay tuned iar pentru saptamana viitoare incerc sa "inventariez" kiss your enemy de la fabrica.

ma simt ca in liceu..nu mai ca acum nu mai sunt atat de groupie : ) si pot sa scriu ce vreau eu.

nou la 35

2008-03-27T18:17:00.000-07:00

21 martie - 4 aprilie 2008
Iulia Florea
"La Machina Telurica"
atelier 35

http://www.atelier35.blogspot.com/